Astăzi, la Librăria din Centru, va fi lansat volumul Introducere în istoria limbii și literaturii române, de Klaus Bochmann și Heinrich Stiehler, apărut la Editura Cartier. Traducere din germană de Alina Tofan.

Cartea a fost scrisă pentru piața germană. Și e o completare și actualizare firească a remarcabilului studiu Introducere în studiul limbii române de Schroeder, apărut acum 50 de ani (în 1967). Marile culturi periodic urmăresc și cercetează culturile periferice. E fișa de post al celor mari, care sunt importanți prin deschidere față de restul lumii.

Iar noi suntem obligați să cunoaștem cărțile importante despre noi. Cum suntem văzuți, cum suntem percepuți. Bochmann, atent, meticulos și corect, propune un studiu echilibrat, de asupra bătăliilor școlilor lingvistice de la Iași și structuraliștilor de la Cluj și București.

Dacă nu erau articolele de susținere a grafiei latine de la sfârșitul anilor 80, semnate de profesorul Klaus Bochmann, probabil, astăzi încă mai aveam alegeri locale și naționale cu un Dodon și Marian Lupu, care științific apărau kirilika, iar Andrei Năstase era aprigul lingvist al literelor latine.

Klaus Bochmann face 80 de ani. Și este la Chișinău. Pentru meritele deosebite, echilibrul firesc al argumentelor, poate ASM-ul îl va propune, la anul, pentru Premiul Național (oricum, s-a mai spălat un pic din rușinea Premiilor Naționale din perioada când erau acordate la indicația lui Kostea Borsetka).

ASM e Academia de Științe a Moldovei, care are dreptul să înainteze candidați la Premiul Național. E o constatare cu mult timp înaintea bătăliilor de orgolii. Atunci când intrăm în lupte intelectuale civile, uităm de efortul mare pe care îl depun intelectuali de primă mărime ca să fim observați în marile culturi.