Blog

  1. Căsuța de la Răscruce, în care a locuit Ion Druță în primii ani de Chișinău. E pe strada Asachi, mai la deal de cinematograful Gaudeamus (ce a mai rămas din el).


2. Bucătăria comună.

3. În Chișinău exista o singură linie de tramvai. Care făcea un zgomot infernal. Multe case distruse. Griul era culoarea dominantă. Sadovaia (actuala Mateevici), cea mai frumoasă stradă de pe atunci, era cu vile pentru ofițerii și generalii ruși de război.

4. Colectivul redacției Țăranul Sovietic. Dreapta sus, cu pălărie, Ion Druță
 

5. După fiecare articol apărut în Țăranul Sovietic Druță era citit și era erou pentru o juma de Chișinău. Până ajungea prima secretară de raion, un raion de la nord, la Chișinău. Ea era protagonista foiletonului. Și imaginea partidului. Care trebuia să rămână nepătată. Și atunci toate belele Chișinăului ajungeau în capul lui Druță. Aceeași poveste se repeta și pentru cronicile de film. Film indian. Și pentru celebrele „Vaca paște iarbă verde”, care n-au apărut niciodată în volum. Fără prima secretară de raion. Dar cu secretarii de ideologie de la centru.
Sătul de Chișinău, de belele, de ziar, de Petre Darienco, își ia concediu. Și scrie Frunze de dor.
Mult mai târziu, lingvistul Eugen Coșeriu, avea să zică: „Acolo, în Moldova, totul a început de la Frunze de dor.”

6. Alexandru Cosmescu, primul cititor/ascultător al Frunzelor.

7. Leonid Corneanu, cel mai elegant scriitor transnistrean

8. George Meniuc, licențiat în literatură și filosofie la Universitatea din București

9. Igor Crețu, Samson Șleahu și Ion Druță

10. Aureliu Busuioc și Ion Druță, nordul Moldovei

Bonus. Mașina redacției Femeia Moldovei în delegație. Întroienită.
 
 
Salvează
Salvează

Comentarii(10)

    • Marius

    • 4 ani în urmă

    Pe Sadovaia nu tin minte, dar tin minte ca in arhiva am observat ca se tot repeta strada Podoliskaia. Adica Bucuresti. Stateau functionari acolo. Mai erau case dragute si pe Lazo. Pacat ca nu le-a fotografiat complet nimeni. Acum doar ramasite. Si pe Livezilor de asemenea. Putsin ce a mai ramas .

    1. @Marius: Paradoxul e că fotografia cotidianului din acea perioadă ne lipsește.

    • catalin codru

    • 4 ani în urmă

    eu m-am nascut in aceasta casa)) parter partea dreapta)

    1. @catalin codru: Merită o placă comemorativă. O jumătate din scriitorii noștri au locuit pe acolo.

    • catalin codru

    • 4 ani în urmă

    eu m-am nascut acolo, una la mana, doi, nu sint scriitor, in al treilea rand, sint prea tanar pentru placi, mai ales comemorative)) cu toate acestea am amintiri frumoase de acolo, mai ales legate de gradina din spate unde fiecare scriitor ( starostin, ponomari, gromov, coroban, strambeanu, pasiko, si un kgb-ist)avea o banca de lucru.

    1. @catalin codru: Era o idee pentru primăria Chișinău. Oricum, umblă cu băncile prin Chișinău. Să aducă în ordine, dacă nu sunt apți cei care locuiesc acu acolo curtea, să pună bănci, cu plăcuțe comemorative cu numele scriitorilor.

        • catalin codru

        • 4 ani în urmă

        gradina demult a fost privatizata si in locul ei noii stapani ai vietii si-au ridicat castele.

        1. @catalin codru: Am înțeles. Nu știam. Merci.

    • Marius

    • 4 ani în urmă

    Scriitorii ce i-ati insiruit sunt tinerii scriitori de dupa 1946-48, iar Coroban e criticul. Interesant. Coroban a inceput sa fie criticat pe la sedintele scriitorilor dupa 1950.

    1. @Marius: Da. Era războiul scriitorilor din Transnistria cu scriitorii basarabeni. Un fel de război hibrid. Druță descrie foarte bine acele lupte în „Lupaniada” și în „Căsuța de la Răscruce”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt