Suferință creativă, suferință distructivă

„Ramificațiile cărților de eseuri ale Danielei Luca depășesc și interesul personal, și practica profesională ale poetei care a scris Intermezzo, Vatra Luminoasă sau Arthur și Maya (da, pentru mine, Daniela este înainte de orice altceva poetă), ea deschizându-se în textele psihanalitice în care se investește intelectual (iar această imersiune în lumile interioare ale altora este în sine un gest de generozitate și de solidarizare) către o serie de experiențe și explorări-limită neasemănătoare din literatură, teatru și arte vizuale, către care se îndreaptă cu o admirabilă disponibilitate pentru viața afectivă a celuilalt. Procesul cultural al unui asemenea demers este valoros și instructiv pentru oricine vrea să înțeleagă în profunzime resorturile acestei etici a devenirii personale pe care autoarea o urmărește cu pasiune minuțioasă, cu o curiozitate blândă și răscumpărătoare.” (Claudiu Komartin)