Scuarul „Mihai Eminescu” din Chișinău a fost printre primele renovări ale primarului Iv Ceban, încă din primul mandat. Deschiderea s-a făcut cu fast. Scuarul era prezentat ca o mare reușită. Atunci realizarea era a primarului Iv Ceban. Mai nou, oficialitățile Chișinăului recunosc că inițiativa renovării scuarului i-a aparținut fostului vice-primar Chironda. Dintr-un scuar verde, cu tei în floarea vârstei, scuarul s-a transformat, la trei ani de la renovare, într-o „lesopolosa” de lângă bietul Bahmut. După ce pământul a fost acoperit cu pavaj și totul a devenit o bucată imensă de beton, teii au început să se usuce. „Spațiile Verzi” i-au tot toaletat până n-a mai rămas doar trunchiul.
„Copacii vechi sunt înlocuiți cu tei de 7-8 ani, în corespundere cu cerințele privind plantarea arborilor cu balot și plantarea arborilor noi. Proiectul dendrologic prevede extinderea spațiilor verzi din perimetrul scuarului, pentru a pune în valoare zona și patrimoniul său arhitectural”, a anunțat primăria Chișinău. În locul teilor de cca 50 de ani, vechi, cum declară botaniștii Chișinăului, au fost plantați 18 tei tineri.
Longevitatea medie a unui tei e de 200 de ani. Crește greu în primii ani. La 50 de ani vârsta teiului ar fi echivalentă cu vârsta de 20 de ani ai omului. Probabil, gerontologii primăriei Chișinău, ar putea declara că un om de 20 de ani este un om vechi.
Teii se sădesc toamna sau primăvara. Temperatura recomandată: mai mare de 5 grade Celsius. Sâmbătă, 9 decembrie 2023, când au fost plantați cei 18 tei, temperatura maximă în Chișinău a fost de +4 grade. Meteorologii primăriei Chișinău pot anunța ferm că au fost peste 5 grade. După calendarul ortodox vechi 9 decembrie e încă toamnă. Cu elan leninist vom ucide în câțiva ani încă 18 tei. Care vor fi vechi la vârsta de 10 ani.
Pentru a pune în valoare „excepționalul monument” al Veronicăi Micle din scuarul Mihai Eminescu, o altă mare realizare heirupistă a arhitecților Chișinăului, putem sădi teii odată la doi ani, ca nalba. Înnoim capitala. Ca să punem în valoare patrimoniul arhitectural.
„… ce pana mea…”
Atât am putut. Atât a rămas din Eminescu. Din scuarul „Mihai Eminescu”.