Angajații editurii Univers Pedagogic au ajuns cu plângerile și protestele la Guvern.
Scurt istoric. Editura Univers Pedagogic a fost creată cu vreo cinci ani în urmă de către Ministerul Educației. Pentru necesitățile ministerului. Din declarațiile angajaților aflăm că ei nu au fost plătiți pentru ultimele 9 luni. Iar editura a intrat în incapacitate de plată în ultima jumătate de an.
Ar trebui să vărs o lacrimă pentru bieții oameni. Dar nu pot. De ce? Pentru că această editură a fost o găinărie. Toate documentele și materialele necesare pentru a fi tipărite de către Ministerul Educației până la apariția Universului erau oferite editurilor prin concurs. Ministerul avea buget pentru editarea materialelor didactice sau metodice. Se anunța concurs. Editorii interesați participau. Cel cu cel mai mic preț executa comanda. Clar. Simplu. Până a apărut un cap deștept. Și a zis că nu vrea să dea banii statului (asta era mentalitatea) unor editori privați. Vom face propria editură. Și fără concurs vom tipări tot de ce avem nevoie. Asta au făcut. Și-au luat banii. Au lăsat angajații fără salarii. Când au simțit că găinăriile nu vor mai merge, atunci au decis să închidă jucărica.
Cei care au numărat banii editorilor privați s-au ascuns în fața colegilor komuniști cu ideii aproape leniniste: sistemul editorial și cel educațional trebuie privite ca unelte propagandistice.
Cu propaganda în proțap au creat Univers Pedagogic. O strucutră care funcționa după alte principii decât cele ale pieței. Au lăsat pe drumuri angajații.
Cu propaganda în proțap au eliminat editorii din procesul de editare al manualelor. Părinții și unii angajați ai ministerului mă sună și mă roagă insistent să găsesc manuale tipărite de Cartier cu 4 sau 5 ani în urmă. Erau manualele care trebuiau să apară la 1 septembrie după noua schemă de editare a ministerului. Ele nu sunt.
Ostatici ai vechiului sistem vor fi în curând editura Lumina, editura Cartea Moldovei, editura Enciclopedică sau editura Știința. Ultima, datorită managementului, funcționează și după legile pieței. Acestea sunt editurile de stat. Care funcționează după principiul clientelar. Clientela n-a suportat pierderi în perioada de criză. Poate a câștigat mai puțini bani. Poate nu. Oricum ei nu au riscat cu banii lor. Ei au administrat prost niște bani publici. Atât. Au fost jertfiți sau vor fi jertfiți angajații de rând. Ceilalți vor trece în sectorul privat sau în cel politic, ultimul numărându-se printre cele mai profitabile business-uri din Republica Moldova.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Zenu
Fără a le cunoaşte istoria mă gândeam la acelaşi lucru urmărindu-i ieri la ProTV. Mă întrebam de ce ar fi trebuit să aibă ministerul aşa o editură sub acoperire. Dar acelaşi lucru se întâmpla şi pe la alte ministere – outsourcing-ul e prea transparent probabil (procedura de achiziţii publice, etc.). Dar mai era un lucru care mă preocupa: timp de 9 luni aceşti oameni chiar au lucrat? S-au au stat în oficii arendate pe gratis şi au făcut alte chestii? Adică sunt materiale editate, publicate în această perioadă? N-am întâlnit dar poate că nu ştiu eu bine.
Şi altceva. Timp de 9 luni – la ce au sperat? Să înţeleg că după forma de organizare e o întreprindere de stat. Păi un angajat îşi dă în judecată angajatorul dacă acesta nu-şi onorează contractele (într-o lume ideală, cei drept, nu în Moldova). Şi judecata (tot în lumea ideală) declară insolventă întreprinderea. Aceasta ar fi fost o logică normală a evenimentelor. De ce au desfiinţat-o? Căci de ce au creat-o e clar. Dar o întreprindere s-ar desfiinţa prin autolichidare, lichidare forţată (sub presiunea creditorilor care acum par să fi fost angajaţii) sau reorganizare.
Normal, că ministra Şavga nu era disponibilă să comenteze. S-a întâmplat şi gata. Să se clarifice ăilalţi, aşa şi-o fi spus…
Gheorghe Erizanu
@Zenu: Dacă PROTVul prezintă toate știrile așa, atunci Cartierul își poate permite să tipărească cărți cu text doar pe paginile pare. Sau impare. Dacă vreți. La dorința telespectatorului.
dandy
Asta-i sarmul cautarii raspunsurilor la intrebarile bagacioase de tipul: De ce? Cum a fost posibil? Asa ajungi sa vezi ca presupusa sau chiar reala victima de fapt nu e chiar victima. Si mai descoperi si alte adevaruri incomode, care pot fi reduse la un adevar vechi de cind lumea. Cine sapa groapa altuia, risca sa ajunga singur in ea… Iar cei de la Universul pedagogic ar fi trebuit sa-si caute salariile ceva mai inainte, poate si in alta parte. Nu de alta dar parca in campania electorala comunistii se laudau ca au lichidat practica restantelor la salarii, deci restantele de la Universul pedagogic acum doua-trei luni nici nu existau.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Nu am vrut să ajung atât de departe. Găinăriile sunt și mai mari. Dar ele sunt mărunte pe lângă celelalte domenii. Probabil, despre unele vom afla. Probabil, altele vor fi tăinuite. Banii din educație îi păreau mulți unui tip, care când vedea sumele totale (chiar și transferurile pentru salariile profesorilor) se vedea șeih arab. Fiind de fapt un epigon nereușit a unui epigon revoluționar care toca banii furați din băncile rusești pe malurile Genevei.
Zenon
Dle Erezanu, de ce vă bateţi joc de cuvântul românesc DEŞTEPT, asociindu-l cu ceva chel, mare şi gol, aşezat pe umerii unui ins care poartă într-un buzunar carnetul de partid, iar în altul diploma de “doctor” în istorie şi care răspunde la numele Stepaniuc? “Un cap deştept”! Br-r-r-r-r!
Gheorghe Erizanu
@Zenon: Scuzați.
Catalin
Aoleu, ce gafa era sa fac sau poate am si facut-o!!! Varsam o … lacrima pt bietii oameni , asa cum ziceti si, am scris cuiva pe net (mi-am dat si adresa , ma rog, tot tacamul!) pentru a face o donatie consistenta pentru ac. editura!! La voi , abia acum ies la iveala aranjamentele de culise ale puterii comuniste.”Univers pedagogic”!! Suna bine , pentru un profesor roman , doritor de facut bine pt cei din breasla!! Si cand colo , uite care e realitatea!! Mama mia!! A ascunde informatia adevarata e tot una cu a minti pe celalalt de buna credinta. Si vaz ca la dv se intampla cam prea. Regret.
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Nu sunt și nu vreau să fiu stalker (călăuza din filmul lui Tarkovski). „Univers Pedagogic” a ieșit, pur și simplu, în cale. Comuniștii au reușit în 8 ani de zile să revină la practicile brejnevismului târziu. Au creat legi, panouri și statistici frumoase. RM îmi aduce aminte de situația unui teatru de la noi de pe timpuri. Cu un regizor foarte activ în plan social. Cei de atunci de la Ministerul Culturii, ca și cei care i-au urmat sau îi urmează, nu umblau la spectacole. Regizorul tipărea vreo 20 de afișe cu tot felul de spectacole, cu actori în rolurile centrale, cu tot tacâmul unui spectacol și le prezenta la minister ca premiere și spectacole care au loc în stagiunea teatrlă curentă. Teatrul era bine apreciat și cotat la minister. Adevărul e că actorii se duceau la sediul teatrului doar în ziua salariului. Așa arată RM acu. Avem afișe glossy de jur împrejur.
Despre donațiile de carte din România. Nu vorbesc despre donațiile particulare. Mă-nclin în fața oamenilor generoși. Dar proiectele cu sume mari care au derulat până acu patru-cinci ani făceau parte din același univers pedagogic. Editorii clientelari, de o parte și de alta a Prutului, își vindeau cărțile epuizate moral pentru „frații de peste Prut” la prețuri foarte bune.
Fără proiecte clare și cu afișe glossy nu putem ieși din cercul vicios al neputinței în fața istorie. Scuzați. Încep a vorbi ca Ioan Cuza.
Aveți tot respectul meu pentru că vă interesează realitărțile mărunte de aici. Sper să ajungem peste un 15 ani într-o realitate firească. Fără eroi. Fără glossy. Și cu spectacole jucate pe scenele teatrelor așa cum anunță afișele.
Catalin
Domnule Erizanu,
Ma bucur mult ca mi-ati raspuns.Voiam
sa le donez doua calculatoare in stare buna de functionare , ba chiar sa intervin la Sindicatul Invatamant al judetului, la ONG-uri cu profll didactic din orasul meu, pt.un ajutor destul de consistent. Am considerat ca ar fi potrivit din moment ce se intampla lucruri f bune ca persepctiva imediata in Basarabia. Se vede ca mai e totusi de asteptat si de limpezit destul de multe in viata voastra. Regret . Chiar 15 ani ziceti? E mult, prea mult dupa parerea mea. Stirea despre greva celor de la Univers am citit-o in Jurnal de Chisinau. Mi s-a parut un ziar serios. Am o mare satisfactie sa vad scris negru pe alb “Incep a vorbi ca Ioan Cuza” Toti romanii ar trebui sa stie aceasta limba a solidaritatii. Ca popor ar fi mult mai puternic si nu asa usor de de plasat … de la unul la altul!! Cu stima si placere, CATALIN IONUTAS
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Sincer, n-am vrut să le stric un chilipir. Dar, dacă privim romantic lucrurile și chiar vrem să schimbăm ceva, atunci nu cred că Republica Moldova trebuie transformată în Africa. Din câte știu, marea problemă a statelor africane nu e lipsa de bani donați de diferite structuri internaționale, ci abundența acestor donații. Africanii s-au obișnuit că pot trăi fără a face nimic încât chiar nu vor să facă nimic. În ultimul timp au scăzut până și profesarea profesiei de medic sau profesor. Lasă să vină cei din Corpul Păcii să ne învețe copii și să ne lecuiască maladiile. Din aceste considerente, după mine, este inacceptabil ca donațiile să se facă aleatoriu. Fără programe clare. Fără proiecte clare. Fără gestionarea acestor donații. Altfel ar putea să devenim animale de menajerie. Să ne placă acest statut. Și să nu putem trăi în condiții firești.
România a avut nevoie de 20 de ani ca să ajungă la normalitate. Atunci când am pus 15 ani pentru Republica Moldova, cred că am tăiat vreo 5 ani cu de la sine putere. Vroiam să apuc și eu cu zile normalitatea. Am îmbătrânit deja în tranziție.
Catalin
Ai dreptate, domnule Erizanu, perfecta dreptate. Mi-e chiar jena de mine insumi ca, dintr-un elan de solidaritate si dintr-o compasiune explicabila, as fi putut sa cad intr-o capcana. Sunt din Arad. Poate stii si d-ta ca in Banat, in Transilvania in general , sunt multi basarabeni perfect integrati intre noi de decenii de-acum. Provin din familiile refugiatilor in tara din calea tavalugului rusesc. Ei bine, am prieteni din aceasta categorie cu care discutam foarte mult situatia in care va aflati. Si ei sunt de parere, multi dintre ei, ca trebuie voi insiva sa ajungeti la autodepasire si sa va debarasti de mentalitatile comuniste cat mai mult si mai multi. De la acel punct incolo putem abia sa actionam in comun, adica romaneste.Parca imi vine sa le dau dreptate. Si cand ma gandesc ce oameni de treaba au fost basarabenii cu care m-am intersectat de-a lungul vietii!! Proful meu de mate a fost basarabean , chiar diriginta mea pana in clasa a cincea la fel. Apoi am avut colegi de liceu, de facultate… In fine, mare tragedie au suferit romanii dupa perioada interbelica, tocmai pe cand sa se implineasca omogenizarea nationala. Dar asta e istoria, asta e viata.
Scuza -ma ca te intreb, lucrezi cumva la editura Cartier?
Catalin
Domnule Erizanu, confirmi banuila mea? Esti cumva chiar directorul (propitarul!) Editurii “Cartier”? Ti-am citit tot ce ai scris pe blog si cam acolo… bate.
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Sunt director și unul dintre proprietarii editurii Cartier. Am 1,67 înălțime. Ochi verzi. Fumez mult. Și sunt obișnuit să-mi asum succesele și insuccesele sub numele adevărat.
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Basarabenii sunt diferiți. Nu putem fi încorporați toți într-un singur vagon. Avem dominantele noastre tot așa cum le au ardelenii sau maramureșenii, oltenii sau bănățenii. Aș vrea să cred că avem o încăpățânare în a insista în adevărul nostru și de a ne pune de-a curmezișul în fața istoriei. Chiar dacă am mocnit în neputința noastră zeci de ani. Probabil că o fi fiind și așa. Probabil că o fi fiind și altfel.
În perioada interbelică basarabenii erau numiți „bolșevici” de către regățeni. Dintre acei „bolșevici” au ajuns în Ardeal basarabenii de care vorbiți dvs: un profesor de mate, o dirigintă, un Goma. Dacă am rezistat fără nicio speranță zeci de ani, atunci cred că sunt șanse să ne vadă Dumnezeu acu, când în societatea basarabeană bântuie o nălucă. Năluca speranței.
Anonim
Daca nu cunoasteti detalii referitor la editura Univers Pedagogic, va rugam sa nu faceti comentarii de prost gust la adresa angajatilor, ca pina la urma sufera tot angajatii simpli dar nu cei de sus care au contribuit ca aceasta editura sa ajunga la asemenea situatie dificila… Nici un angajat al editurii nu e comunist dupa cum se mentioneaza mai sus in blog, pur si simplu s-a ajuns unde s-a ajuns din cauza conducerii atit a editurii cit si a celor de mai sus carora le era indiferent soarta lucratorilor…
Gheorghe Erizanu
@Anonim: Atacul n-a fost, cel puțin în ceea ce am scris eu, la personalul editurii. Personalul a fost utilizat. Și nu am prezentat cazul ca unul ieșit din comun. Eu am vorbit de un sistem anacronic. Vezi, Anonimule, că acolo mai sunt niște denumiri de edituri. Ele vor fi o problemă. A tuturor. Nu s-au creat structuri viabile, ci structuri clientelare sau ideologice. Atât.
Catalin
Domnule Erizanu,
Se pare ca v-am produs involuntar o oarecare iritare. Nu ma intereseaza parerea acelui “Anonim”. Vorbesc de dv. Regret ca am fost cam intempestiv si poate chiar deplasat cu insistentele mele. Fireste ca, daca asa stau lucrurile ,trebuie sa-mi cer scuze. Si o fac fara nici o ezitare. Cunosc foarte bine editura “Cartier” , o editura cotata la standarde superlative chiar si in orasul meu. Personal , chiar posed cateva carti editate la aceasta editura.In fine…
Dar, uite, iar sar calul acum si va adresez o rugaminte. Intrucat nicidecum nu am reusit sa intru in posesia “faimosului” manual de istorie integrata a Moldovei, v-as ruga sa-mi faceti rost si mie de un exemplar si sa mi-l expediati , fireste contracost prin ramburs. In caz ca acceptati rugamintea mea v-as ramane mult recunoscator.Raspundeti-mi chiar aici si in caz afirmativ va dau adresa exacta pentru expeditie.
PS.- Imi dau seama ca va cer prea mult si nu e nicio suparare daca ma refuzati. Cat priveste ajungerea Romaniei la normalitate, mai va… Si aici sunt inca probleme,si inca nu usoare. Dar important e ca am intrat in UE si NATO.
Cu stima, Catalin Ionutas
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Dacă găsesc, atunci vă trimit o istorie integrată. Înțeleg că nu vă interesează clasa. Posibil să nu fie în vânzare. În librăriile Cartier nu este. Editorii care au scos istoria integrată nu-mi sunt prieteni. Eu sunt adeptul istoriei integrate. Și cred că trebuie predată istoria integrată. Problema e alta: cum? Poate voi reveni la temă mai târziu.
Catalin
Domnule Erizanu, multumesc foarte mult. Daca e posibil sa ma cautati la e-mail -ionutascatalin@yahoo.com – pentru a va comunica exact adresa. Nu de alta, dar n-as vrea sa profite nimeni de adresa personala. Imi cer scuze pentru atata indraznela si bataie de cap cata va dau,mai ales ca imi dau sema ce pretios va este timpul.De-acum chiar ca sunt indatoratul dv cu totul. Pai, nu?! Cine stie, poate odata si odata voi avea ocazia sa ma revansez.
PS- Zilele astea v-am parcurs pe indelete aproape intregul blog. M-am delectat minunat si mi-am propus sa-l epuizez.Fara nicio flatare. Ceea ce scrieti e de mare calitate. A zis-o cronicarul mult inaintea mea:”Nasc si la Moldova oameni”. Iar dincolo de asta intrevad un om adevarat si cu sufletul frumos. Gata, am terminat! N-o sa mai fac. O seara buna.
Catalin
Revin pentru ca in graba scrisului am omis sa va spun ca m-ar interesa manualul de clasa a XII-a in mod deosebit. Sau in orice caz unul de la clasele gimnaziale, daca se poate.