Blog

Ne întâlneam mai des pe la tipografii. Și pe la târgurile de carte din Chișinău.

Spiridon Vangheli își tipărește singur cărțile sale. Foarte migălos. Numaidecât prezent la tiparul primelor coli. Numaidecât mă întreba dacă îmi place tiparul. Eu voiam să scot Coliba albastră, cartea cu care am crescut în copilărie. Ilustrațiile erau ale lui Igor Vieru. El mi-o promitea. Dar tot amâna decizia pe altă dată. Îmi zicea că nu are de gând s-o scoată la propria editură. Dar nici mie nu mi-a dat-o.

Înainte de pandemie ne-am întâlnit la Combinatul Poligrafic. A adunat texte, impresii despre sine într-un volum. Avea două variante de copertă. Nu era hotărât pe care variantă să meargă. Mi-a cerut părerea. Chiar dacă, oricum, făcea cum credea de cuviință. „Mă ocup cu prostiile, domn Gheorghe!” Mi-a zis cumva rușinat de ceea ce făcea. I-am răspuns că face ceea ce trebuie. „Oricum, aveți dosarul adunat.” Nu știu dacă m-a crezut. Lăsa discuția deschisă.

Noi, cei care am învățat literele din Abecedarul lui Spiridon Vangheli, Grigore Vieru și Igor Vieru (apoi Lică Sainciuc), nici nu bănuim cât de norocoși suntem. Ceilalți copii din URSS învățau literele cu soldați, budionovkă și tancuri. Noi am învățat literele cu regele care s-a pornit la război, dar a dat de cuibul păsării din coiful regal și a anulat războiul.

Apoi a fost covidul. Niște sms-uri, lăsate fără răspuns.

Spiridon Vangheli a împlinit astăzi 90 de ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt