Cei treisprezece grăniceri de pe Insula Șerpilor, la ordinul de a se preda, venit de pe nava rusă, i-au trimis la origini. Ca într-un epos antic. E ultima lor ieșire în spațiul public. Ucrainenii zic că au murit eroic. Rușii zic că erau 80. Și s-au predat.
Aviatorul ucrainean de pe MIG-29, numit „Kievskii prizrak”, reușește de unul singur să înfrunte și să doboare avioanele rusești, care domină cerul Ucrainei cu avioanele Suhoi sau MIG-uri de generație nouă, mult mai performante.
Casele de schimb din Chișinău au coborât hrivna ucraineană la un curs de jaf ziua în amiaza mare. Ca potlogarii. Ca să facă bani pe seama nenorocirii ucrainenilor care au ajuns la Chișinău.
Unioniștii basarabeni cer președintelui Sandu să proclame Unirea. Au curaj. Și viziune. Cereți Unirea direct președintelui Iohannis. Sau cel puțin o protecție a spațiului aerian RM. Ultimul care a apărat Basarabia în vremuri de restriște (pe timp de pace sunt mulți) a fost Nicolae Iorga, în Consiliul de Coroană, în 1940.
Cei care l-au blamat pe timpuri pe Putin, pe când Plahotniuc era alături și „nu era” pericol național, tac. Putin este alături acum. Sau, din rămășițele de curaj național, o atacă pe președintele Sandu. E momentul perfect.
Rușii din Ekaterinburg, apoi din Sankt Petersburg și Moscova au ieșit la mitinguri de protest împotriva războiului. Au fost arestați aproape 2000 de demonstranți. Cel mai mare miting a fost la Petersburg.
Serhii Jadan, scriitor ucrainean din Harkiv, fiind întrebat ce înseamnă scriitor ucrainean cu atitudine a răspuns: a scrie în ucraineană e o atitudine. A scrie în rusă e o altă atitudine. A tăcea e o atitudine. A vorbi public e o altă atitudine. Avem o sumedenie de variante ale atitudinii. În vremurile noastre a tăcea e o atitudine.
Turcia a permis, făcând trimitere la Tratatul de la Montreux, celor 50 de nave rusești din toate flotele (Baltică, Arctică, Pacifică) să intre în Marea Neagră. N-a închis strâmtorile. Chiar dacă rușii nici nu prea mai au ce aduce.
Schroeder, fostul cancelar german, e bine merci, în consiliul Gazpromului. Sinecură e grasă.
Biden, EU și NATO au tot amenințat Rusia cu sancțiuni dure, cu „mama tuturor sancțiunilor”. Au fost anunțate sancțiuni pentru câteva bănci rusești, care și-au vândut deja activele offshore-urilor cipriote. Iar cluburile de fotbal pe care le întrețineau au fost cumpărate de alți oligarhi ruși, care nu sunt sub sancțiuni. Ucrainenii aveau nevoie de protecția spațiului aerian. Discursurile curajoase ale oficialităților lumii libere, cu câteva excepții, sunt înlemnite în arta oratorică pe timp de pace.
Ucraina a rămas singură. Își apăra propria libertate. Libertatea noastră. Și libertatea voastră. Între timp, cât vă mânjiți de sângele ucrainean, veți mai face niște bani. În vremuri tulburi banii se fac și se pierd ușor.
Va ataca Rusia și Republica Moldova? Atâta timp cât principiul polonez – libertatea Ucrainei înseamnă și libertatea noastră – nu va intra în narativul politicienilor din București (cu Basarabia, în cazul României), RM poate fi atacată. Ghinionul e că Rusia ar putea, văzând reacția lălăită a lumii libere, să aibă apetituri și mai mari. Vizita lui Patrușev de săptămâna asta în Serbia, activizarea naționaliștilor și prorușilor din Serbia, Muntenegru, Bosnia și Cosovo, ar putea să deschidă apetitul pentru Balcani. Mitingurile din Mali cu pancarte „Vivre Wagner!” și „La bas France” (franceza subsahariană) cresc apetitul Rusiei și în Africa pentru o nouă împărțire a lumii.
Ucrainenii luptă astăzi pentru toată Europa și lumea liberă. Chiar dacă noi avem un gust amar pentru atitudinea lor față de Transnistria din primii 20 de ani. Oricum, plata vine. Mai repede decât credem noi. Și nu face rabat pentru nimeni. Nici pentru Ucraina, nici pentru RM, nici pentru România, nici pentru UE, nici pentru SUA și nici pentru Rusia.