A apărut o nouă ediție din Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde. În Cartier clasic. Legată, cu supracopertă. Elegantă.
Wilde este englezul care a urât Anglia și a iubit Franța. Și-a trăit viața genial. Și-a scris opera cu talent. Este cel mai iubit englez al tuturor timpurilor. Unicii oameni care îl urăsc sunt câțiva moldoveni. Cei de pe domeniul lui Marchel. Dar ei nu știu asta.
Nu știu nici asta:
„Artistul este un creator de lucruri frumoase.
Cei care găsesc înţelesuri urâte în lucrurile frumoase cultivă viciul lipsit de plăcere. Greșeală.
Acei care descoperă sensuri frumoase în lucruri frumoase sunt spirite elevate. Pentru aceștia mai există speranţă.
Ei sunt cei aleși pentru care lucrurile frumoase își găsesc rostul în însăși frumuseţea lor.
Nu există cărţi morale sau imorale.
Sunt cărţi bine scrise și cărţi prost scrise; atât și nimic mai mult.
Viaţa morală a omului constituie unul dintre subiectele tratate de artist, dar moralitatea artei constă în utilizarea perfectă a unui medium imperfect.
Artistul nu ţine să dovedească oarece. Dovezi se pot aduce chiar și pentru lucrurile evidente.
Nu există artist morbid. Artistul poate exprima orice.
Gândirea și limbajul sunt instrumentele artei sale. Materialele artei sale sunt viciul și virtutea.
Ceea ce oglindește arta de fapt este spectatorul și nu viaţa.
Diversitatea opiniilor privitoare la opera de artă arată că ea este nouă, complexă și plină de viaţă.
Pe când criticii se pot contrazice, artistul se află în acord cu sine.
Putem ierta pe cel care a făcut un lucru folositor, atâta timp cât se abţine în a-l lăuda. Singura scuză a celui care realizează un lucru inutil este o admiraţie fără margini.
Arta, în orice formă, este lipsită de utilitate.”
Ceea ce nu știau moldovenii erau, de fapt,  fragmente din prefață la Portretul lui Dorian Gray. De Oscar Wilde.