Pentru supraviețuirea politică există 5 reguli de bază, indiferent de sistemul politic.
Regula 1: Menține-ți coaliția câștigătoare cât mai redusă posibil. O coaliție mică îi permite unui lider să se bazeze pe foarte puțini oameni pentru a rămâne la putere. Mai puțini esențiali înseamnă mai mult control. Maestrul regulii 1 este liderul nord-coreean Kim Jong Il.
Regula 2: Menține-ți selectoratul nominal cât mai mare posibil. Menține un selectorat mare de interșanjabili. Și îi vei putea înlocui cu ușurință pe cei care creează probleme în coaliția, influenți și esențiali deopotrivă. Un selectorat mare permite existența unei rezerve mari de susținători de schimb. Care îi avertizează pe esențiali că trebuie să fie loiali. Maestrul regulii 2 a fost Lenin. El a introdus votul universal controlat.
Regula 3: Controlează fluxul veniturilor. Este mai bine pentru un lider să decidă cine mănâncă plăcinta decât să ofere o plăcintă mare din care să mănânce toți. Cel mai eficient flux al banilor pentru un lider este acel care îi sărăcește pe toți. Iar redistribuirea o face pentru cei puțini și loiali. Maestrul regulii 2 este Zardari, președintele Pachistanului, care are o avere de 4 miliarde de dolari într-o țară săracă.
Regula 4: Plătește-ți susținătorii vitali doar atât cât să rămână loiali. Nu uita, susținătorii tăi ar prefera să fie în locul tău. Și nu să depindă de tine. Avantajul tău este să știi mereu unde sunt banii, iar ei să nu știe. Maestrul regulii 2 este Mugabe din Zimbabwe. Atunci când este amenințat cu o lovitură de stat tot timpul găsește bani ca să-și plătească loialitatea armatei.
Regula 5: Nu lua bani din buzunarul susținătorilor tăi pentru a îmbunătăți viața oamenilor. Dacă ești bun cu populația în dezavantajul susținătorilor tăi, atunci riști să fii schimbat. Politicile eficiente pentru mase nu produc neapărat loialitate în rândul esențialilor. În plus, sunt extraordinar de scumpe. Maestrul regulii 5 este generalul Than Shwe din Myanmar, care în urma devastatorului ciclon din 2008, a permis militarilor să vândă ajutoarele umanitare pe piața neagră.
Nu uita: să te porți rău întotdeauna e o bună politică.
Așa spun cărțile.
MANUALUL DICTATORULUI de Bruce Bueno de Mesquita și Alastair Smith. Traducere din engleză de Ciprian Șulea (EdituraPolirom, 2012)
(Pentru Cartea zilei)
Nic Arsa
Venind brusc din memorie, remarc ca m-am gandit la aceste patru cărți imediat: “1984” și “Ferma animalelor,” dar “Recursul la metodă” și “Toamna patriarhului”.
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsa: Recunosc că n-am citit „Recursul la metodă”. Ar mai fi loc și pentru Sărbătoarea țapului de Llosa. Poate chiar în fruntea listei. Este excelentă.
Nic Arsa
Kamarad Imbecilovici Mugabe mai este și autorul unui record absolut de ne-egalat în lume.
A ruinat complet și definitiv fosta agricultură hiper-performantă a fostei Rhodesii, care hrănea (mai bine decât orice țară din Africa) populația tării (circa 6,5 – 7 milioane prin 1977-79) și realiza exporturi de mâncare de calitate pentru încă circa 15-18 milioane de oameni. Africa de Sud (pe atunci vreo 40-41 de milioane) și Namibia (circa 1,5 milioane) cumparau aproape toata mâncarea exportata de Rhodesia.
Astazi, cei circa 11 – 12 milioane de confrați zimbabweni ai hiper-ticălosului Mu*ga*be aproape că mor de foame.
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsa: E o metodă de a se menține la putere. Mă tem că încă mai poate fi utilizată și aici, în RM. Sărăcirea majorității. Care va deveni captivă de mofturile unui individ sau unui clan.
Nic Arsa
Evident ca pauperizarea este o metodă de a conduce, precum “Divide et impera,” precum multe altele.
Mama mea, despre o * ba * ma, “Uita-te la gingiile lui. Sunt vinete, semn limpede de om rău.” Nu-mi aduc aminte nimic despre gingiile lui mu * ga * be.
Zic, după un timp de studiu, a se citi Martha Stout, “Psihopatul de alături,” aparută în State în 2005 (The Sociopath Next Door) și în România în 2007 (Editura Trei, ISBN 978-973-707-362-4, Număr pagini 304).
V-o recomand cu multă caldură.
Nic Arsa
“Sărbătoarea țapului” de Mario Vargas Llosa. Voi săpa. Mulțumesc frumos de sugestie.