Blog

E sfârșit de an școlar. Elevii din clasele primare își încheie anul școlar cu o excursie. La îndemână stau mănăstirile Basarabiei. Sunt în locuri pitorești. Copii sunt încă ascultători. Poftele sunt încă neprihănite. Și biserica reușește să vândă acestor copii iconițe pe carton, cruciulițe din aluminiu, lumânări. Ca un magazin de jucării.
Și copiii se întorc acasă cu zece-douăsprezece cruciulițe la gât. Cu Sfântul Dumitru, cu Ioan Botezătorul, cu Gheorghe Biruitorul, cu Maica Maria, cu Ilie Călătorul sub braț. Și cu cinci lumânări în mâna stângă.
Suntem un popor creștin. Fericit. Și după un an de studii intense.
Amin.

Comentarii(11)

    • manu

    • 9 ani în urmă

    Aleluia, tovarasi!

    • Mircea

    • 9 ani în urmă

    ReÎntoarcerea la simbolurile valorilor crestine cred ca nu e fenomen chear atît de sinistru cu toate parantezele care pot fi puse în privinta bisericii de azi, care fiind ea cum e, poarta totusi mesajul principal. Sunt valori necesare la o anumita etapa, cu atît mai mult ca au fost masacrate în mod barbar. Cred ca ar trebui reabilitate si apoi depasite daca putem. Dar ceia ce se vede la orizont este credinta sectara (cum în US bunaoara) care s-ar putea sa reuseasca.

    1. @Mircea: Un copil din clasa I se educă pe frumos, pe ce e bine și ce-i rău. O mănăstire e frumoasă când este păstrată atmosfera istoriei. O mănăstire este urâtă când e în șantier cu termopane și „evroremont”. E bine să cumperi o lumânare. Pentru a o aprinde în biserică. E bine să cumperi o cruciuliță. E rău să cumperi 20. Și să le porți în piept ca Brejnev. E bine să ai o icoană făcută cu respect. E rău să vinzi „cartoane” drept icoane. E bine să crezi. Înălțător. E oribil să crezi că adevărul tău e peste alți oameni, care cred altfel.

    • Mircea

    • 9 ani în urmă

    De acord. Mai important este ceia cum faci lucrurile decît continutul. Eu vorbeam de continut. La felul de a face suntem înca în epoca sovietica. Continutui îmi e simpatic, poate deaceia ca mi-am petrecut copilaria în curtea unei biserici închise.

    1. @Mircea: Era o biserică foarte frumoasă. Și o curte superbă.

  1. adevărat! după un an de studii intense – ne ducem să mulţumim Domnului pentru duhul înţelepciunii ce ni s-a dat. În Dar!

    1. @vladimir b.: De acord cu mulțumitul.

    • Mircea

    • 9 ani în urmă

    Da. M-am întristat cînd au “împodobit” biserica si zidul cu ciment, un fel de “shuba”. Dar culmea a fost cînd satenii au cerut pictorului se refaca portretui boierului care a construit-o ca sa-i înlature palaria sub pretextul ca în biserica trebuie sa ai capul dezgolit. Asta suntem noi si cultura noastra de azi. Daca sa vorbim de neam.

    1. @Mircea: Nu știam de pălăria boierului. Și, parcă, în Pererita dominau oamenii așezați.

    • Mircea

    • 9 ani în urmă

    Gheorghe, totul e relativ. Acei oameni chear gospodari, printre care si niste mosi de ai mei, erau oameni asezati, care îsi scoteau palaria cînd intrau în biserica. Au dat si au colectat bani pentru reconstructie, au gasit mesteri, îi adaposteau, îi hraneau. Dar nu aveau mare carte. Faceau cum credeau ca e bine. Nu era nici o instanta care sa reglamenteze reconstructia bisericelor la sate. Cu mici exceptii si ceva mai tîrziu. Am în vedere biserica cea veche din sat, clasata monument istoric si reconstruita dupa arhive si cu arhitecti de la capitala. Dar asta e alta istorie.
    Dar din alt punct de vedere as spune sa acea reconstructie a bisericii de peste drum la noi, poarta amprenta timpului, si în acest mod a fost scrisa o istorie. Daca e sa scoti vopseaua gaseste fresca de origine.

    • Nic Arsa

    • 9 ani în urmă

    @ Mircea
    @ Gheorghe Erizanu
    Apropo de revenirea la traditia crestina. Este bine si de de dorit.
    Din pacate, in Romania, BOR (Biserica Ortodoxa Romana), ca institutie, a fost evident partasa la opresiunea romanilor (din multiple unghiuri) de catre comunisti. Deci, din punct al autoritatii morale, in ochi multor romani din dreapta Prutului, BOR este aproape fara cuvant.
    Desigur, habar nu am cum a stat situatia in stanga Prutului, in Re(s)publica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt