Blog

Inițial a fost cartea. „Battle Hymn of the Tiger Mother”. Semnată de chinezoaica Amy Chua. Mamă a doi copii. Este o autobiografie. Apoi în presa americană a apărut un articol: „De ce mamele chineze sunt mai bune?”
China va domina în următoarele decenii lumea. Copiii chinezi vor fi liderii mondiali de mâine. De ce copiii chinezi sunt mai buni decât cei occidentali?
Chua vede trei diferențe.
Prima: occidentalii se tem să critice odraslele pentru nereușite. Ei cred că critica le va educa complexul inferiorității. „Părinții chinezi cer de la copii doar note maxime. Ei sunt siguri că odrasla lor poate învăța doar excelent. Dacă nu reușesc, atunci înseamnă că nu depun efortul necesar”.
Doi: copiii chinezi sunt datori părinților toată viața. Ei trebuie să-i asculte și să le îndreptățească așteptările.
Trei: părinții chinezi știu ce e bine pentru copiii lor și nu țin cont de dorințele și gusturile copiilor.
Câteva interdicții ale lui Amy Chua celor două fiice: Sophie și Luisa.
„Este interzis categoric:
1. să te duci în ospeție cu rămasul peste noapte;
2. să te duci în ospeție să te joci;
3. să chemi alți copii acasă să te joci;
4. să participi la spectacolele școlare;
5. să întrebi „De ce noi n-avem dreptul să participăm la spectacolele școlare?”
6. să privești televizorul și să joci jocuri computerizate;
7. să alegi singură cercurile școlare;
8. să primești note mai mici decât nota maximă;
9. să nu fii cea mai bună din clasă la toate obiectele, exceptând educația fizică și arta teatrală;
10. să cânți la orice instrumente muzicale, cu excepția pianului și vioarei;
11. să nu cânți la pian și vioară.”

Comentarii(7)

    • catalin codru

    • 12 ani în urmă

    asta daca nu le apare un mao-2 si le face iarasi o revolutie .

    1. @catalin codru: O fi. Dar astăzi noi avem mai mult mao în cap decât chinezii. Polemica în SUA, de fapt, a fost din cauza metodelor de educație. Cert e că viitorul nostru depinde de sistemul de educare. În rest, toate sunt adiacente. Și SIS, și miniștri, și godii, și lupi, și cine mai sunt pe acolo.

    • catalin codru

    • 12 ani în urmă

    defapt china doar isi reocupa locul de vaza pe care la avut mai din totdeauna.

    • Mircea

    • 12 ani în urmă

    Am impresia ca ideele lui Amy Chua sunt feodalo-dictatoriale-militaro-aziatice. Japonezii fac putin altfel si sunt cei mai productivi. Posibil ca Amy Chua e puternica în drept, dar în ce priveste educatia îl depaseste chear si pe Makarenko prin metodele sale. Dar o înteleg pe autoare de ce nu poate accepta metodele de educatie occidentale(americane). Socul cultural lasa amprente.

    1. @Mircea: A fost cel mai mediatizată carte de la începutul anului în SUA. Chua este stabilită în SUA. Cartea e scrisă în engleză. Comunitatea chineză a considerat că trebuie să se desolidarizeze de metodele de educare ale autoarei. Polemica, de fapt, a fost din cauza fricii americanilor că pierd întâietatea. Nu sunt adeptul teoriilor de educație ale lui Chua. Dar sunt ferm convins, că dacă aici, la noi, nu se face nimic radical în domeniul viitorului copiilor noștri, atunci nici ei, nici noi, nici acest pământ nu are niciun viitor. Nu vreau să gândesc global, îmi pare un pic cinic, dar noi suntem cei vinovați de ceea ce facem din copiii noștri.

    • Mircea

    • 12 ani în urmă

    Cheorghe, educatia apartine unui patriminiu cultural. Parintii, buneii nostri au fost educati în mare masura într-un mod crestinesc, generatia noastra, în ceea ce parintii au putut sa ne transmita îtr-o societate comunisto-birocratica, dar generatia de dupa “independenta” e educata într-un mod unde totul e permis, cand cine e “tare” e si “mare”. Mai trebuesc generatii cu alte valori penru a avea o societate sanatoasa. Lipseste cartea, si ceea ce faci tu, e cu atît mai mult important.

    1. @Mircea: Spiru Haret a făcut reformele educaționale la trecerea dintre secolele XIX-XX. Când cărțile se vindeau în tiraje de câteva zeci sau sute de exemplare. Generația Spiru Haret e cea din interbelicul românesc. Atunci tirajele cărților de poezie ajungeau la 5000 exemplare. Iar romanele se vindeau în zeci de mii de exemplare. Astăzi marile edituri românești vor fi fericite dacă mari autori de romane populare de prin Occident (cu tiraje de peste 100 de mii) se vor vinde în traducere românească în 2000 de exemplare. Eu nu vorbesc de Roland Barthes, Le Goff, Vigarello, Pastoureau, La Rochelle, Combet, Duras, Venecika Erofeev, Gary, Robbe-Grillet, Grainville, Gide sau Morand. Eu cred că s-au scris mai multe teze pe Roland Barthes (de cei care nu cunosc franceză) decât exemplare vândute de Cartier pe piața românească (România & Republica Moldova).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt