A fost o carte. Scoasă în noiembrie trecut. O antologie de texte. Era un răspuns dat Raportului Tismăneanu. Am crezut că vor fi polemici. Noi dezvăluiri. Nimic. Cam tot ce s-a scris sau se mai scrie a fost o simplă răfuială între două tabere. Elegant. Mai puțin elegant. Lumea a rămas clientelară. Recunosc eșecul.
Reversul. Cei sau o bună parte dintre cei care au citit Iluzia anticomunismului au citit și Raportul Tismăneanu.
Iar pe muchie îmi rămâne senzația că trăim pe viu și adevărat iluzia anticomunismului. Politicienii noștri au încremenit ca un vis neterminat din capul unui cardiac. Mort acu 2 secunde. În plină caniculă.
petra
sa fie si asta proaspat ca placintele mamei? incepi a scri complicat, nene! si chestia ca nu stiu depsre ce scrii nu are treaba… Ca va?
Gheorghe Erizanu
@Petra: Alții știu foarte bine. Scuzați că e complicat. Am încercat să fiu cât mai simplu. Aproape primitiv.
nicolas trifon
Din pacate n-am dat înca de Iluzie ca sa-mi fac o parere, in schimb ce e cert e ca Raportul Tismaneanu, disponibil pe Web, e foarte slab. Adica nu e pertinent din punct de vedere metodologic, istoric nu aduce nici o informatie noua, contine multe locuri comune fara interes. Ma intreb daca cei care l-au semnat l-au si citit. Practic singurele note semnalând un dezacord sau o rezerva apartin lui Andrei Pippidi, un istoric serios.
Altfel spus, a priori initiativa de a publica Iluzia mi se pare buna.
nicolas
Gheorghe Erizanu
@Nicolas Trifon: Iluzia anticomunismului, manuscrisul, a umblat pe la marile edituri românești. Cartierul a fost o ultimă soluție. Nu cred că învingătorii trebuie să scrie cu neglijență istoria. Condamnarea comunismului a fost un gest politic corect și tardiv din partea președintelui Băsescu. Dar acest gest a intrat ulterior în terenul ideologiei și intereselor clientelare. Nu sunt adeptul unei istorii fanariote. După mine, ”Tortura pe înțelesul tuturor” de Florin Constantin Pavlovici, care a trecut prin închisorile komuniste, este o carte luminoasă și cu bun-simț despre ororile gulagurilor românești. Este convingătoare. Ce m-a deranjat în polemicile Raportul-Iluzia? Tismăneanu s-a interesat, în primul rând, ce-i cu această editură. După aia a vrut să facă dintr-o editură românească o editură moldovenească. (De parcă mie nu mi-s de ajuns și stepaniucii de aici.) Și a pus la treabă toate sforile. Am răspuns aducând în librăriile Cartier Raportul Tismăneanu. Și ăsta nu e gest de negustor. Și mă opresc aici. Tac.
io
Mai bine nu stiam povestea asta cu “intransigenta” “anticomunista” fata de oricine gindeste sau actioneaza altfel. Adica fata de cine pur si simplu gindeste. Mi-ar fi ramas mai mult spatiu pentru iluzii.
Anticomunistii “de paza” seamana atit de mult cu comunistii. Sint la fel de incremeniti intr-o idee. Si rupti de alta realitate decit cea a ideii.
P.S. Anticomunistii “de paza”/ “de baza” sint de regula fosti beneficiari ai comunismului, nu victimele insingerate ale regimului. Un soi de victime giftuite.
Gheorghe Erizanu
@Io: Ne place să credem că suntem Adam Michnik. Dar suntem doar ioni și vladimiri.
nicolas trifon
In fine am dat de carte, am citit-o, am facut o recenzie http://balkans.courriers.info/article14234.html si, una în alta, faptul ca a fost editata mi se pare a fi un llucru bun NT
Gheorghe Erizanu
@Nicolas: Mă-nclin. Cu stimă.
Nic Arsa
Scăparea de racile este oribil de grea. Mai ales la români. Am pomenit pe undeva, pe blogul acesta, despre prorocirea din 1990 (făcută public la TVR) a lui Silviu Brucan, care s-a dovedit a fi incredibil de exactă.
Nu mai țin minte dacă Ileana sau Romulus Vulpescu a/au spus-o “Românul se obișnuieste foarte bine cu răul și foarte rău cu binele,” dar – din păcate – este îngrozitor de adevărat.
Daca până și puishorul de kamiunist savietic, pretins a fi campion al democrației, Vladimir Tismănaru, o recunoaște indirect și direct (pretinzând, printre altele, că ar fi un raspopit) atunci este extrem de clar cum stăm.
Ne va lua încă o generație. Pe puțin.
Nic Arsa
Rectific, a se citi “Vladimir Tismăneanu.”