Blog

Pe când ziariștii se pregăteau de interviuri, făceau interviuri la reportofon, le descifrau manual, le prezentau intervievatului pentru aprobare, iar revistele nu aveau site-uri și google-ul nu te trimitea direct la ceea ce cauți, Grigore Vieru a acordat un amplu interviu Angelei Brașoveanu pentru Capitala magazin.
FullSizeRender
Rectificările cu pix violet sunt ale lui Grigore Vieru. Făcute la Gambrinus. Pe când restaurantul de pe bulevardul Negruzzi din Chișinău purta acel nume.
„ – Ce crede despre viață Vieru cel de la 14 ani, de la 25, 40, 70?
– La 14 ani, flămând fiind, credeam că nu există nimic mai bun pe lume decât o bucată de pâine. La 25, îndrăgostit fiind, credeam că nu există nimic mai frumos pe lume decât iubirea. La 40 mai credeam în iubire.  La 70 cred că nu există nimic mai tulburător decât viața în general, fie că ești mai flămând, fie că nu ți-ai găsit dragostea pe care ai visat-o.”
„Murind, rămânem singuri. Or, actul de creație nu este altceva decât un act al propriei muriri. Cum să Vă spun? Vorbind în termeni eminescieni, am putea spune și noi: „Nu credeam să-nvăț a fi singur vreodată”.
„ – Ar fi grozav să rămân poetul unei singure cărți. (…)”
Astăzi au fost șapte ani de la moartea poetului Grigore Vieru. Și, probabil, vreo 14 sau poate chiar mai mult, de la acel interviu.
În 2018 se vor împlini 50 de ani de la apariția volumului Numele tău. De atunci, din 1968, poezia română s-a scris altfel în Basarabia.
Notă importantă: de fapt, răspunsurile și corecturile sunt ale lui Grigore Vieru. Sunt 13 pagini de text. Vieru a răspuns în scris la întrebări, fiind internat în spital. Capitala magazin nu mai exista. E vorba de revista Punkt din 2006.
 
 

Comentarii(2)

    • Mircea

    • 8 ani în urmă

    Grigore Vieru, un munte si un fir de iarba…L-am vazut pentru prima oara pe aleea clasicilor, eram cu tata, ma uitam la el in sus, ca la un multe. Era cu o carte in mana. Ultima oara l-am vazut la cimitir la Pererita, acolo unde-si pregatise si o piatra cu inscriptia 1935 -… Langa mormantui matusei Dochita. Era ca un fir de iarba.

    1. @Mircea: Și cimitirul din Pererita aștepta roua.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt