„Corupția politică din Franța era endemică: se spunea că „fiecare bancher avea senatorul și deputații lui personali”. Presa cultiva un limbaj violent; legile defăimătoarea erau anemice; știrile false, predominante; iar crima, mereu la câțiva pași. În 1881 Congresul Internațional al Anarhiștilor a aprobat formula „propagandă prin faptă”, iar înalta societate cu care se lăuda Belle Epoque – lumea sălilor de operă și a restaurantelor șic – s-a transformat în țintă. (…)

Au existat de asemenea o creștere a nativismului de factură rasială, care a stimulat o „redeșteptare” a Vechii Galii; o dorință aprigă, articulată de Boulanger, de revanșă împotriva Prusiei; și izbucniri de antisemitism convulsiv în toată țara.”

Așa spun cărțile.

Bărbatul cu haină roșie, de Julian Barnes. Traducere din engleză de Radu Paraschivescu, Editura Nemira, 2020.