Blog

„Dați-ne o listă de titluri fundamentale! Cărțile care v-au format pe dvs., sau pe care le considerați exemplare, vitale în coacerea unei adolescențe care-și construiește inteligența, demnitatea, statura morală!”
De la această solicitare de prin diferite librării, biblioteci și școli a început cartea. Dan C.Mihăilescu a trimis scrisori pentru vreo 20 de personalități ale vieții culturale din România.
„- Urcăm? – Nu, dimpotrivă, coborâm!” Acesta e primul citat din lecturile timpurii ale lui Andrei Pleșu. E începutul Insulei misterioase de Jules Verne.
„Cea mai veche adevărată lectură a mea (așezat pe burtă în pat, cu capul în jos, și cartea pusă pe parchet!) sunt Poveștile lui Creangă, mărturisește Ion Vianu.
Horia-Roman Patapievici citea Cireșarii, Robin Hood, Tom Sawyer, Nebuloasa din Andromeda, Heperboloida inginerului Garin, Eu, robotul
Nicolae Manolescu își avea propriul raft în biblioteca tatălui său, plină cu volume de pedagogie. Lipea etichete pe cotor. Era Povești de Creangă, Cuore de Edmondo de Amicis. „Am păstrat, de exemplu, cele două volume din De la Polul Nord la Polul Sud de Sven Heddin, exploratorul suedez, pe care am scris copilărește Carte nr.5 și Carte nr.6. (…) Insula misterioasă de Jules Verne poartă numărul 88…”
„La opt ani am citit 2000 de leghe sub mări. Cred că era o carte foarte groasă”, recunoaște Gabriel Liiceanu.
Lucian Boia, ca și Neagu Djuvara, istoricii, pomenesc de Cei trei muschetari, marele roman al prieteniei și Contele de Monte-Cristo, marele roman al răzbunării.
Constat, ca și Andrei Pleșu: „Nu-mi plac precocitățile. (…) Prefer copiii care citesc Andersen, frații Grimm, Creangă și Ispirescu. Cei care se aferează printre picioarele adulților răsfoind dialogurile lui Platon sau vreo pagină shakesperiană mă neliniștesc. Simt o adiere de nefiresc….”
Așa spun cărțile.
CĂRȚILE CARE NE-AU FĂCUT OAMENI de Dan C.Mihăilescu (Editura Humanitas, 2010)
(Pentru Cartea zilei, Publika TV)

Comentarii(2)

    • cristina

    • 11 ani în urmă

    Sa vedeti ce istorie am avut cu un roman sovietic ”Examen sever”, autorul nu mi-l amintesc acum. Aveam 9-10 ani si l-am gasit prin biblioteca bunicii mele. Problema era ca nu intelegeam ce fel de examen era acela: de la nord? Eu facusem 3 clase primare in scoala rusa si limba rusa imi domina inca competentele lingvistice. Dupa ce l-am citit (mi s-a dat usor la lectura, in pofida numarului mare de pagini), n-am mai avut dubii. Examenul n-a fost chiar atat de sever…:)

    1. @cristina: Prima mea carte în rusă, dacă nu prea greșesc, a fost „Zvezda” de Kazakevici. Parcă, Emanuil. Format mic. Copertă tare. Culori sumbre.
      Merci pentru descrierea experienței. Și felicitări pentru română.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt