În 2007 apărea la Editura Cartier volumul Statele Unite, mare putere europeană, de Catherine Durandin, în traducerea din franceză a Gabrielei Șiclovan. Titlul era o afirmație. Catherine Durandin, autor deosebit de informat, cu conexiuni la serviciile secrete, a scris o istorie pertinentă a relațiilor dintre marile puteri de la încheierea Războiului Rece până la începutul secolului XXI.
„Cred că Kohl recunoaște rolul cheie al Statelor Unite și cred că noi avem un rol decisiv în ceea ce privește stabilitatea. Avem în jurul nostru actori voluntari – puternici sau mărunți în Europa -, dar numai Statele Unite pot face asta… Le-am spus ieri lui Jim (Baker) și lui Brent (SCowcroft) că nu aș vrea să evoluez spre izolaționism,” spunea președintele republican Georges Bush la 24 februarie 1990.
Cartea s-a vândut chinuitor de greu.
America, ca o mare putere europeană, era privită ca ceva firesc. Nu ne interesa. Doar poate pe 2-3 ciudați. Durandin vorbește despre consecințele și golul care l-ar fi lăsat americanii în cazul unui izolaționism, care, astăzi, devine realitate.
Cartea s-a vândut la reducere cu 20 de lei. Ca un eșec editorial.
Eroarea mea. Cred că oamenii pot învăța din cărți. Metodic. La timp. Calm. Probabil, doar frica e cel mai bun profesor.
Astăzi ar fi la mare căutare, dacă am schimba doar un semn: Statele Unite, mare putere europeană?