Blog

Eco vorbește undeva despre un editor, care avea două încăperi-gemene. Una era pentru editura care corespundea numelui de editură. Lua manuscrise. Le citea. Le redacta. Le edita. Le promova. Era o editură care avea tot lanțul cărții: scriitor-editor-tipograf-librar.
Aceste cărți sunt căutate de cititori.
Trecea în cealaltă cameră și intra într-o altă editură. Era editura pentru autorii orgolioși. Care vroiau să-și vadă numele tipărit pe o carte. De obicei, acești autori cred că știu cel mai bine cum trebuie să fie o carte. Ei știu cum va fi coperta. Ei știu cum va fi designul și tipografica cărții. Chiar dacă nu știu ce e aia tipografică. Ei știu că în acea carte, mare, pe ultima copertă, color, va fi fotografia lor. Și va fi o biografie mare. Cu toate regalele posibile și imposibile. De obicei, ultima copertă arată ca pieptul lui Leonid Ilici Brejnev. De obicei, ei sunt cei mai mofturoși. Întotdeauna, acești autori își plătesc opera lor magna. Lanțul cărții este scriitor-tipograf-scriitor.
Aceste cărți sunt căutate de ecologiști. Ca să numere copacii tăiați pentru lucruri inutile.
Mai există cărți pentru camera a doua a editorului lui Eco. Sunt cărțile ONG-urilor moldovenești. ONG-urile fac proiecte. În aceste proiecte includ tipărirea studiilor. Studiile sunt făcute după fața și înfățișarea lor. Unele sunt utile. De puține ori. De cele mai multe ori sunt niște studii pentru a argumenta cheltuirea unor sume. Se face tender. Se ia prețul cel mai mic. ONG-știi noștri știu cel mai bine cum trebuie să arate o carte. Să fie designul frumos. Să fie coperta cu albastru regal. Regal, de fapt, e cuvântul meu. Se spune „albastru de mercedes”. Să fie scris pe copertă „Chișinău”. Și anul. Să fie o fotografie a copilului. Sau a unei rude. Sau a unui australian, care arată sexy. Cu textul se chinuie redactorii. Dar pretențiile lingvistice nu sunt esențiale. Mai au o calitate rasată ong-iștii moldoveni. Textele se trimit fără semne diacritice. Să chiorască computerile și redactorii. Lanțul acestor cărți sunt: autor-editor devenit tipograf-sclad.
Aceste cărți sunt numărate de contabili. Să fie făcute facturile.
E nevoie de cărți inutile. Pe banii lor, uneori, apar cărți.

Comentarii(4)

    • catalin codru

    • 13 ani în urmă

    foarte curios,ceva nume ?

    1. @catalin codru: Să păstrăm feeria sărbătorilor de iarnă.

    • tanya

    • 13 ani în urmă

    cartile ONG-istilor mai contin, de regula, recomandari de politici publice si de advocacy, considerate de ONG-isti instrumente de schimbat lumea dar care, bagate in cartile lor, devin obiecte de adunat praful…

    1. @tanya: Sunt instrumente de făcut bani. E o ocupația și asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt