A ajuns și la abonați primul număr al revistei Contrafort pentru 2020, care găzduiește o anchetă a scriitorilor despre timpurile pe care le trăim. Experiența mea de până la începutul lui mai, după o lună și jumătate de pandemie:

Cum trăiți șocul acestei crize, cum suportați carantina, autoizolarea, cum faceți față claustrării?

Șocul a fost, cred, joi sau vineri, înainte de decretarea Stării de Urgență. Când am văzut un reportaj tv cum se dezinfectează troleibuzele: cu lighean și cârpă. Atunci i-am trimis pe lucrători acasă.

După aia mi-am găsit tot felul de ocupații mărunte pe care nu aveam timp sau nu mă gândeam la ele. Am telefonat și am vorbit cu autorii Cartier. În mod special, cu cei în etate. Văzând atitudinea autorităților față de diasporă, care era privită initial ca niște leproși, am pus gratuit ebookurile Cartier pentru diasporă. Am dus cele două perechi de ochelari de înot de acasă medicilor de la Urgență. Am făcut tot felul de gesturi mărunte pentru oamenii dragi care aveau nevoie de ele. Am liniștit autorii, traducătorii, ilustratorii Cartier care aveau lucrări în derulare. Am organizat campania cu lecturile Cartier pe rețelele de socializare. Că lumea să nu se simtă singură și uitată. Am deblocat conturile facebook ale editurii și librăriilor, care au fost blocate la sugestia unui „binevoitor”. Am organizat o campanie caritabilă. Pentru un om drag. Am avut două săptămâni supraaglomerate cu o inițiativă parșivă și nocivă a Agenției Naționale pentru Sănătate Publică: un proiect de hotărâre de guvern care ar permite o cenzură „sanitară”. Am avut o mustrare de conștiință: un prieten mi-a dăruti 4 măști PPF3. Am utilizat două. Apoi am aflat că sunt la mare căutare pentru medici. Celelate două le-am dăruti unui medic drag. Am făcut videoconferință cu echipa Cartier. Ca să nu ne uităm fețele. Am avut prima primăvară în care am văzut cum crește fiecare fir de iarbă, cum înfloresc florile, culoarea cerului. De acasă. N-am avut timp de alte șocuri.

Ce cărți, filme, muzică și alte produse culturale vă ajută să traversați această perioadă? Scrieți, puteți scrie?

Am scris pe blog. Aproape în fiecare zi. Din rutină. Am crezut că voi avea timp pentru o vacanță de scris. Alta. Dar n-a fost să fie. Nici n-am putut citi. Stă început un Philip Roth și „Sălbaticul” de Guillermo Arriaga. Am trecut prin cărți de poezie, dar nu m-am oprit în mod special la niciuna. La capitolul filme stau mai bine: „Cei doi papi”, „Irlandezul”, dus la capăt „Secretele puterii”, un excelent documentar georgian „Negustorul”, am abandonat după nu știu câte episoade „El Chapo”, continuu să privesc „Costume”, dar sunt în mare întârziere față de alți membri ai familiei.