Dumitru Crudu mi-a pus întrebări. Eu am răspuns. Interviul a apărut în numărul din martie al revistei Timpul din România, dedicat Ucrainei.

• Domnul Gheorghe Erizanu, la Editura Cartier ati publicat doi dintre cei mai mari scriitori ucraineni contemporani : Serhii Jadan și Iurii Andruhovici, cu unele dintre cele mai bune cărți ale lor, iar pe Serhii Jadan și cu un roman- Internat- despre războiul ruso-ucrainean început în 2014. Ați păstrat legătura cu ei după ce Rusia a pornit acest război sângeros contra Ucrainei? Discutați? Știți ce fac?

• Într-un spațiu dominat de traduceri din literatura anglo-saxonă, am preferat să edităm cărți bune și din literaturile considerate mici, necunoscute, fără putere de promovare din oficiu. În „Biblioteca deschisă”, colecție de literatură străină, au apărut cărți foarte bune ale literaturilor din preajma noastră. Romanul „Mărirea și decăderea bolii Parkinson” a sîrbului Svetislav Basara este fabulos la nivel de limbaj, construcție și imaginație. Basara este unul dintre prozatorii optzeciști importanți ai literaturii sîrbe. Își publică cărțile în sîrba cu grafie latină, ceea ce înseamnă, de asemenea, o atitudine civică în Serbia. Sper să scoatem noi sau alți editori români și capodopera lui „Conspirația cicliștilor”, apărută în 1988 și încă necunoscută publicului român. Tragedia războiului din fosta Iugoslavie apare în romanul tânărului scriitor bosniac Faruk Sehic „Cartea râului Una”. Am tradus, pentru prima dată în română, proza scurtă a nobeliarului Ivo Andric, adunată sub titlul „Poză de familie”. Primul roman a deja cunoscutului bulgar Gheorghi Gospodinov a apărut tot în această colecție. Era firesc să apară și cărți ale scriitorilor ucraineni, care scriu în ucraineană (Kurkov, tradus deja în română, scrie în limba rusă și are platformă engleză de promovare). Iurii Andruhovîci, cel mai important poet și prozator optzecist ucrainean, locuiește într-un orășel din Carpați, a fost tradus în anii 2000 cu „Moscoviada” lui. Romanul „Recreații”, apărut la Cartier, este o odisee în Ucraina anilor 90, ani de schimbări fundamentale ale societății, e plină de ironie, umor și melancolie. Este un portret al scriitorilor din generația lui Andruhovîci. Cum s-au schimbat genialii tineri, care erau speranța literaturii ucrainene în anii 7-80, ce au realizat și ce nu au realizat. Serhii Jadan este cel mai important scriitor ucrainean din generația tânără, scrie și activează în Harkiv. Dintre cele patru romane ale sale noi am tradus trei. În cel mai important roman al său, „Voroșilovgrad”, tradus în română cu titlul „Jazz în Donbas”, se bea foarte mult, e plin de exuberanță și poezie, are „un pic de moralitate și un pic de amoralitate”. Are tot ce trebuie ca să fie citit cu plăcere. Locul desfășurării acțiunii e zona Luhanskului din anii 90, de până la războiul din 2014. Atunci când a apărut traducerea rusă, unul dintre tinerii critici ruși, îl numea pe Jadan cel mai important scriitor din fosta URSS, peste scriitorii ruși și îl măgulea cu premiul Nobel. În „Anarchy in the UKR” anarhia este doar un pretext pentru o călătorie în istoria Ucrainei, de la Mahno până la scriitorii sovietici ucraineni, care nu mai contează astăzi în literatura ucraineană. „Internatul” este romanul lui Jadan, așteptat de critica literară ucraineană, despre războiul ruso-ucrainean din 2014. A confirmat așteptările. E unul dintre cele mai bune romane despre acele vremuri.

Este mare păcat că lumea culturală română își aduce aminte de literatura ucraineană din cauza actualei tragedii.

Da, am vorbit cu Andruhovîci și Jadan în prima zi de război. Cu întrebări care se pun în asemenea situații. Am încercat să fac conexiuni pentru ei cu presa străină. Am aflat ulterior că Andruhovîci s-a înrolat în detașamentele teritoriale de apărare. N-a făcut bravadă. Și nici mare tam-tam. Jadan, în toată această perioadă, a rămas în Harkiv. Nici nu s-a gândit să-l părăsească. A ajutat în fiecare zi oamenii care aveau nevoie de ajutor, făcând curse în alte orașe, aducând lucruri necesare pentru cei din Harkiv.

• Mulți dintre scriitorii ucraineni au rămas să-și apere orașele în care trăiesc sau să-i ajute pe cei care le apără. Vă așteptați că vor proceda așa? Ei au rămas în mijlocul cititorilor lor. Ce semnificație are gestul lor?

• Scriitorii ucraineni sunt ucraineni. Într-un interviu, înainte de război, Serhii Jadan, lucid și cu un fatalism natural, declara că ucrainenii sunt conștienți că ei vor fi singuri în fața agresorului. Nu au așteptat să le apere țara altcineva. De fapt, nimeni nu-ți apără propria țară, dacă nu ți-o aperi, în primul rând, tu. Nu au altă țară. Literatura ucraineană s-a revigorat, după o amnezie de aproape un secol, abia după 2014. Până în 2014 editorii ucraineni preferau cărțile scrise în rusă. Abia după 2014 în portofoliile editoriale ale marilor edituri ucrainene au început să apară scriitori ucraineni în ucraineană. A fost o cerere imensă pentru literatura ucraineană. Tirajele au explodat. Realitatea de până atunci era mai deplorabilă decât în literatura română.

• Eroismul scriitorilor ucraineni ar putea fi un exemplu/un model și pentru confrații lor din Basarabia și România?

• Noi ne rușinăm să spunem că suntem cetățeni ai Republicii Moldova. În asemenea situații nu poți cere să aperi eroic un lucru de care te rușinezi. Noi ne-am așezat frumos în curentul unionist și cerem, fără niciun risc și fără niciun act de curaj, unirea cu România. Uităm că Bucureștii au refuzat ofertele reunirii cu Chișinăul încă în anii 90. Cerem unirea la Chișinău, isterici aproape, din 24 februarie, fără a ști răspunsul Bucureștilor din iarna lui 2022. Noi am corupt literatura română cu premii oferite pe găști și interese meschine. Am corupt cititorul prin cărțile ruse, care, văd, că în această iarnă iarăși au peste jumătate din stocurile din librăriile noastre, chiar dacă ele se numesc Cărturești. Nu poți îndemna un meschin să fie erou. Și nici nu e omenește. Atâta timp cât noi avem această șansă de a fi și aici, în Republica Moldova, și dincolo, în România, nu-ți pui întrebarea „a fi sau a nu fi”. Poți să nu fii aici, dar poți fi dincolo. Ucrainenii dincolo nu pot fi. Ei nu au dincolo. Noi, aici vorbesc de scriitorii români de aici și de dincolo, trebuie să fim conștienți și recunoscători că ucrainenii apară și libertatea noastră. Și cea de aici, și cea de dincolo. Probabil, scriitorii români din România, cred că sunt sub umbrelă NATO. Greșit. Dacă Rusia are putere, atunci va închide umbrela. Și o să ne plouă pe toți.

10 martie 2022, pentru Timpul din România