Ancheta nr.11-12 al revistei Contrafort: Centenarul Unirii. Răspund: Vasile Romanciuc, Armand Goșu, Andrei Țurcanu, Nicolae Negru, Sorin Nica, Virgil Pâslariuc, Mircea V.Ciobanu. Răspunsurile lor le veți citi în revistă. Răspunsul meu poate fi citit și aici:
„Suntem aici, pe „meridianul românesc”, sub puternica presiune a istoriei. Anul viitor vom marca Centenarul Marii Uniri de la 1918. Și azi, ca și atunci, lumea e scuturată de friguri, incertitudini, e într-o mare frământare. Agresiunea Rusiei în Ucraina, noul „război rece” al Moscovei cu Occidentul, provocările globale, între care terorismul, mișcările centrifuge și separatiste din interiorul Uniunii Europene, întunecă orizontul, anunță schimbări importante de paradigmă.
Am invitat o seamă de istorici, scriitori și jurnaliști din România și Republica Moldova să răspundă la câteva întrebări legate de evenimentul pe care îl vom celebra anul viitor și de semnificațiile lui.

1. Pentru noi, românii, Marea Unire de la 1918 reprezintă o puternică sursă de emoție și legitimare. Unirea cu România este privită de tot mai mulți basarabeni ca soluție la impasul Republicii Moldova după 26 de ani de orbecăieli post-sovietice, perioadă care n-a făcut decât să ne adâncească în corupție, sărăcie și exod. Credeți că am putea avea un an 1918 în „ediție” nouă, revăzută și completată? Este capabilă clasa politică, societatea românească din cele două state să ne ofere în 2018 un proiect de integrare sau măcar o aniversare demnă a Unirii, care să ne încurajeze pe această cale?
2. Este Unirea, în condițiile de azi, o chestiune eminamente românească, asta presupunând că ar fi suficiente eforturile de sincronizare între cele două state, sau depinde și de contextul internațional? Are România și Republica Moldova destui și influenți prieteni care să contribuie la împlinirea acestui deziderat?

Gheorghe Erizanu:

1. Nu cred într-o nouă ediție 1918 pentru 2018. Avem o clasă politică obeză în ambele capitale. Politicienii actuali nu au trecut prin șocul pierderii teritoriului țării. Jertfirea de sine e o noțiune pentru naivii din manualele de istorie. Politicienii sunt ocupați cu betonarea legislației pentru protecția propriilor averi acumulate. Mai există și această cochetare a fratelui de alături: oricând mizăm pe sprijinul lui. Nu avem frica popoarelor care sunt singure. Și doar singure pot supraviețui. Republica Moldova mizează pe București. Bucureștii mizează pe Bruxelles și NATO. În momentele grele noi cedăm altuia răspunderea în fața istoriei. Altcineva decide. Nu e decizia noastră. Ardealul nu-l are pe Maniu. Azi Teleormanul îl are pe Dragnea. Basarabia nu-l are pe Stere. Sadova îl are pe Dodon. Politicienii de azi pot să-și tragă o insulă în Teleorman pentru o reîntregire a averilor. Asta ar fi „o ediție nouă, revăzută și completată” a reunirii. Și Belina poate fi privită ca pe o reunire. Depinde cum privești.

Probabil, va fi o aniversare demnă a Unirii. Pentru unii. Din câte știu, editorii din Republica Moldova nu au dreptul să aplice la proiecte pentru Centenarul Unirii. Regulamentul permite doar editorilor din România. Dar acum nu mai știu dacă există și buget pentru proiecte editoriale.
Am încercat să propunem o serie de cărți pe tema Unirii 1918. Pe banii editurilor. Doar să utilizăm sigla Centenarului. Pentru a atrage atenția și o coerență editorială. Vorbesc de o inițiativă mică a Uniunea Editorilor din RM și Asociația Editorilor din România. Ministrul Culturii de la București ne-a răspuns în presă: cine dorește să utilizeze sigla, să fie bun și să cumpere drepturile de autor.
Pe de altă parte, cred că va fi un Centenar mănos pentru negustorii de patriotism. Ei vor fi cei care vor duce drapelul Unirii pe sub Arcul de Triumf la 1 decembrie 2018.

2. Unirea e o chestie „eminamente românească”. Pentru asta și Bucureștii, și Chișinăul, elementar, trebuie, pentru început, să vorbească, să vorbească, să vorbească. Atunci ar putea fi auziți. Într-o Europa cu Brexit și independența catalanilor, ar putea fi un exemplu de reintegrare europeană. Să vorbim corect și onest despre problemele noastre din 1918, din 1940, din 1944, din 1968, din 1989, din 2018. Fără negustorii lui Decebal și cămătarii lui Ștefan cel Mare. Noi am lăsat problemele Unirii din 1918 pentru Dodon and Ko și vorbim doar de parfumul Casei Regale din Dobrogea interbelică.”