Începe cu „î” din „i”. Și îmbătrânește cu „â” din „a”. Limba. Română.
Îmbătrânirea limbii
Etichete:
Relații post
Rațele rușinate
În octombrie rațele mătușii Dochița au hotărât să-și combată stresul oxidativ. Mai ales că tescovina de Costel a fost lăsată lângă teasc. Stresul li s-a părut mare, deliciul era apetisant […]
Manuscrise pentru Cartier. Condiții de prezentare
Primim manuscrisele pe mail. De când s-au înmulțit agenții IA am început să primim mai multe manuscrise decât în pandemie. Atunci, în fiecare zi aveam, cel puțin, 3-5 manuscrise cu […]
Profesorul
Astăzi politicienii își aduc aminte de profesori. Sunt doar cuvinte de laudă. Profesorul Ion Iovcev a fost directorul Liceului românesc „Lucian Blaga” din Tiraspol. A preluat conducerea la 27 mai […]
Colecția Rotonda și agentul IA
Emanuel Guralivu este primul scriitor care apare în colecția Rotonda într-o nouă formulă. În contractul de drept de autor am inclus un nou articol, articolul trei: Declarația privind paternitatea și […]
Top vânzări septembrie 2026. Librăriile Cartier
Cele mai vândute cărți ale lui septembrie au fost: Cele mai vândute cărți pentru copii: Vizualizări: 11
Voucherului cultural pentru adidași
Deputatul PAS Maxim Potîrniche a anunțat, în cadrul unui briefing de presă susținut pe 29 septembrie, că valoarea voucherului cultural ar putea crește și ar putea fi utilizat de tineri […]
Catalin
La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind „Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris „sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
eli
daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
dandy
O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din „i”, nici cu „î” din „a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este „normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine „standard”, „limba literara”, „norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat („domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din „teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – „limba moarta” sau – daca este „analfabeta” – dispare.
Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din „a” poate fi considerata un fel de „cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
Vlad
E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
Gheorghe Erizanu
@Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.
dandy
De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.