Începe cu „î” din „i”. Și îmbătrânește cu „â” din „a”. Limba. Română.
Îmbătrânirea limbii
Etichete:
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Începe cu „î” din „i”. Și îmbătrânește cu „â” din „a”. Limba. Română.
Republica Moldova e țară invitată la Târgul de carte Bookfest București din 29 mai – 2 iunie. Căutăm 10 cărți, cele mai importante și frumoase, din perioada 1944 – 1989. […]
Cele mai vândute cărți digitale Cartier în februarie: Post Views: 35
Anul 2023 a fost mai slab decât 2022. 2022 a fost și mai prost decât 2021. Pe piața de carte din Republica Moldova au apărut 2520 de titluri. Cu 80 […]
Până a ajunge la chilipirul & preferințele cititorilor noștri din Noaptea Cărților Deschise, o scurtă statistică despre situația cărților din Ucraina, care a intrat în al treilea an de război. […]
Premiile Librăriilor Cartier Om de cuvânt sunt cele mai subiective. Librarii, redactorii Editurii Cartier fac nominalizările. Individual. Apoi se face cea mai banală contabilitate. Se adună punctele (de la 5 […]
Avem 29 de ani. Și două mii trei sute nouă titluri într-un tiraj total de nouă milioane șapte sute nouăzeci și opt de mii șapte sute patruzeci exemplare. Biografia ne-am […]
Catalin
La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind “Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris “sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
eli
daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
dandy
O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din “i”, nici cu „î” din “a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este “normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine “standard”, “limba literara”, “norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat (“domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din “teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – “limba moarta” sau – daca este “analfabeta” – dispare.
Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din “a” poate fi considerata un fel de “cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
Vlad
E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
Gheorghe Erizanu
@Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.
dandy
De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.