Începe cu „î” din „i”. Și îmbătrânește cu „â” din „a”. Limba. Română.
Îmbătrânirea limbii
Etichete:
Relații post
ICR Chișinău, ca la Mărășești în 1917
În scurta și glorioasa istorie a Republicii Moldova, unde am pierdut aproape toate luptele, doar dezvoltatorii Chișinăului au obținut victorii. Metoda de luptă poate fi studiată la West Point. Se […]
Liturghier. Scrisoare către Mateevici
Dragă domnule Mateevici, Află că, de curând, Seminarul Teologic unde ai învățat tu, va reveni în custodia bisericii ortodoxe. Eu mi-am găsit un loc aici, printre alte cărți vechi. Dintre […]
Adormirea cărții. Cei doisprezece, bibliofilii și enoriașii
Speakerul Igor Grosu, flancat de premierul Ciucă și Ciolacu, probabil premierul României din mai curent, s-a întâlnit în ianuarie cu Patriarhul Daniel. Patriarhul României a cerut ca preoții Mitropoliei Basarabiei […]
eBook Cartier. Top vânzări februarie 2023
Cele mai vândute cărți digitale Cartier în februarie 2023, cărțile războiului: Maestrul și Margarita, de Mihail Bulgakov. Traducere din rusă de Vsevolod Ciornei Clopotnița, de Ion Druță Cartea foametei, de […]
Noaptea cărților deschise 2023. Top vânzări
Cele mai vândute cărți Cartier din vinerea Nopții cărților deschise: Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin, de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov (art) Vara în care mama a avut ochii […]
Om de cuvânt 2023: Alexandru Cosmescu
Premiile Librăriilor Cartier Om de cuvânt sunt cele mai subiective. Librarii, redactorii Editurii Cartier fac nominalizările. Individual. Apoi se face cea mai banală contabilitate. Se adună punctele (de la 5 […]
Catalin
La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind “Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris “sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
eli
daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
dandy
O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din “i”, nici cu „î” din “a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este “normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine “standard”, “limba literara”, “norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat (“domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din “teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – “limba moarta” sau – daca este “analfabeta” – dispare.
Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din “a” poate fi considerata un fel de “cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
Vlad
E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
Gheorghe Erizanu
@Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.
dandy
De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.