Oficial e așa: Dragi prieteni, Cu ocazia celor 30 de ani ai Editurii Cartier, luni, 10 noiembrie, în holul Teatrului Luceafărul (str. Veronica Micle 7), vă invităm la un TÂRG […]
La sfârșitul lui septembrie pe Netflix a fost lansat documentarul Aromele Moldovei (Flavours of Moldova), realizat de jurnalistul britanic Charlie Ottley, care are și cetățenia română. Aromele este o continuare […]
Pentru înverzirea Moldovei nu e nevoie nici de adidași albi, nici de hârleț nou-nouț, nici de instagram, nici de cearta influencerilor. Nici de program național de înverzire. Se ia un […]
În curând va apărea, în traducerea Anastasiei Gavrilovici, cartea pentru copii Băiețelul care și-a pierdut bucuria a scriitoarei libaneze Racha Mourtada. Parcă intrasem într-un ritm firesc al meritocrației. Parcă binele […]
La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind „Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris „sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
eli
16 ani în urmă
daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
dandy
16 ani în urmă
O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din „i”, nici cu „î” din „a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este „normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine „standard”, „limba literara”, „norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat („domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din „teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – „limba moarta” sau – daca este „analfabeta” – dispare.
Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din „a” poate fi considerata un fel de „cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
@Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.
dandy
16 ani în urmă
De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.
Catalin
La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind „Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris „sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
eli
daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
dandy
O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din „i”, nici cu „î” din „a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este „normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine „standard”, „limba literara”, „norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat („domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din „teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – „limba moarta” sau – daca este „analfabeta” – dispare.
Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din „a” poate fi considerata un fel de „cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
Vlad
E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
Gheorghe Erizanu
@Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.
dandy
De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.