Editura Cartier
Vineri, 03 Aprilie 2020
 
Colecții

Colectia CARTIER Rotonda

Jurnal la sfîrșitul lumii e o cronică subiectivă la cald, alcătuită din consemnări «facebook-iste» ale ultimilor ani din România noilor conflicte ideologice (2014–2018). O nouă formulă de «literatură totală» made in Vasile Ernu. E, de fapt, o abordare eseistică directă a nevrozelor vieții noastre publice, împănată cu digresiuni confesive savuroase, cu reflecții antropologice despre lumea Estului postsovietic și, nu în ultimul rînd, despre puterea subversivă a literaturii. O terapie mentală de șoc pentru toate opțiunile ideologice (benefică, indiferent de efectele adverse) care nu ratează aproape nimic important din ce ni se întîmplă în spațiul public. Autorul e, am mai spus-o, un postimperial antihegemonic, a cărui gîndire critică neînregimentată provoacă toate taberele; un contrabandist de idei în răspăr care sparge, surîzător, liniile de front; nu un activist subordonat unei ideologii (ca «om de stînga» asumat ce se află), ci un gînditor social independent și un umanist paradoxal, cu o inteligență artistică și o mobilitate intelectuală ieșite din comun. Are în dotare o înțelepciune jucăușă de țadik, o versatilitate bonom-ironică și o știință dezarmantă în a dribla ideile primate. Inclusiv pe cele despre sfîrșitul lumii și al istoriei, care se tot amînă. Autorul acestei cărți spunea cîndva despre I.L. Caragiale că este cel mai bun scriitor politic al nostru. Eu cred că Ernu – un est-caragialian trecut prin Ilf și Petrov, vecin cu «extremismul de centru» al lui Radu Cosașu – este cel mai bun scriitor politic al literaturii române de azi.” Paul Cernat
468 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-86-373-5


 „Acesta e miezul iradiant – și inexorcizabil, de fapt – al poeziei lui Emilian Galaicu-Păun: coincidența dintre naștere și moarte, inseparabilitatea, indistincția lor.”
Al. Cistelecan

144 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-86-354-4


„«Oamenii trosnesc de bucurie când o zăresc», scrie Polina Cupcea în textul «Medic la sat. Scor 1:6», despre Elena Ivanschi, doctorița de familie care trebuie să se îngrijească de sănătatea și bolile a 5000 de trupuri și suflete. Cam același lucru îl pățește cititorul când dă peste reportajele și portretele Polinei, o jurnalistă teribilă, cu un scris limpede și drept-la-țintă și o atenție stăruitoare pentru partea invizibilă a lumii în care trăim. Polina știe să spună povești, știe să scrie la fel de bine și despre violență, și despre bunătate, știe să asculte. Avem nevoie de textele ei care scot la lumină o lume făcută din nedreptate și neputință, așa cum 5000 de trupuri și suflete au nevoie de un doctor bun.
Luiza Vasili 

 „Un reporter bun face două lucruri: în orice loc în care merge, stă, vede și ascultă. Iar apoi, după ce a strâns suficient material, transformă o poveste particulară într-una universală. Polina Cupcea nu doar că le face pe amândouă, dar lumea pe care alege s-o exploreze e a celor pe care societatea moldovenească a ales – din rea-voință ori din neputință – să-i abandoneze. Sunt oameni ce trăiesc de azi pe mâine, mame singure, femei-polițist, medici de țară, copii scăpați printre degetele sistemului. Însă Polina le redă demnitatea lăsându-i, timp de pagini întregi, să trăiască alături de noi și să ne vorbească. Gingășia cu care reporterul se uită la cei nevăzuți și îi ascultă pe cei neascultați e rară. Șansa de a avea o zi de mâine mai bună nu e doar a noastră, a celor mai privilegiați – e a tuturor, și reportajele Polinei ne reamintesc asta.” 
Cristian Lupșa
164 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-86-349-0


>„Vișinul baronului Münchhausen este o carte de atmosferă. Valeriu Turea a instituit în ea un stil cu totul special, o îmbinare originală de artă a cuvântului și artă a imaginii, de povestiri, miniaturi, dialoguri, scurte observații, emoticoane. Stăpânește aici un fel de vrajă a stilului, iscată  din evocările sobre și nostalgice îmbinate cu observația șăgalnică și spiritul jucăuș. Un aer de prospețime și (post)modernitate adie dinspre paginile ei. Cartea conține câteva tipuri de texte, cu toate derivatele lor: hipertexte, intertexte, metatexte. Textele literare și fotografice evocă amintirile unor vremuri apuse (în partea lor de memorii) și fixează reacțiile la zi (în partea lor  de jurnal) ale unui personaj atent, dăruit cu spirit de observație nuanțat.  Crescut(ă) în timp (textele fotografice acoperă aproape un deceniu), Vișinul baronului Münchhausen și cartea lui Valeriu Turea fac parte din ceea ce s-ar numi azi «literatura rețelelor de socializare», chiar dacă nu toate textele incluse aici vor fi fost scrise pentru și în contextul comunicării «în rețea». Altfel, autorul și editura precizează că genul ar fi «blog», iar textele ar fi, în consecință, «blogograme», termen inventat de criticul Eugen Lungu literaturii scrise de Gheorghe Erizanu. Cartea lui Valeriu Turea ar trece ca o îmbinare de album cu «postări», un cuvânt neutru din arsenalul comunicării în spațiul virtual. Supradimensionată de nostalgii și finețuri sufletești, de bucurie și dragoste de oameni, neutralitatea lexicală a fost devansată de vocația artistică. Valeriu Turea este scriitor și are ochi de artist-fotograf. În primăvara aceasta Vișinul baronului Münchhausen a explodat floral în literatură.” 
Maria Șleahtițchi

 

232 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-86-350-6


Călătorii dintr-o lume în alta
„Unii stau binișor locului și-și văd de viață. O vacanță pe an și aia e prea mult. Într-un fel, îi și invidiez. Căci au dreptate. Adevăruri, impresii, viață… totul e în minte. Sau în inimă. Sau în suflet. Nu există adevăruri, pe care să le afli peste mări și țări. Și atunci, cum să explici setea asta de a călători, de a schimba peisajul, de a te expune voluntar efortului și de a te adapta la noi situații, noi oameni, noi culturi? Doar așa și nu altfel. Rătăcitori, nomazi… Târâș-grăpiș, numai să nu stăm locului. Ne orientăm în low-costuri, duty-freeuri, miles&smilesuri, bookinguri, tot așa cum altădată vânătorii și culegătorii se orientau în junglă, citind semnele naturii. Imposibil să ne rătăcim. Dacă avem norocul să găsim un locșor unde nu ne simțim ca acasă, îl colonizăm imediat și-l aducem în zona noastră de confort. Poate, la un moment dat, toate astea o să pară inutile și obositoare? Încă nu, ne gândim noi, în timp ce privim luna bengaleză, rotundă ca o blinie, agățată de vârfurile zgârie-norilor din Dhaka.” Sorin Hadârcă 

272 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-86-338-4

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... ultima 


 
Oferta Romania
Oferta R. Moldova


 

 

© 2007-2020 Design: Editura Cartier, Web Hosting si CMS: Adpixel