În lumea asta sunt femeii…

„Poate vei găsi că e un senti­mentalism de rău gust și nelalocul lui de a-ți afișa astfel numele în public. Dar pentru o viață în­treagă de suferinți și chinuri, jertfă alături de mine, acesta e singurul omagiu ce ți-l pot aduce. Când, tânără, aproape copilă, te-ai des­părțit de ai tăi și ai plecat din ținutul Chiși­nău, spre a căuta sub un cer senin și dușmănos, pe țărmurile Ocea­nului Înghe­țat, pe un osândit, pe un izgo­nit din viața civili­zată, vechiul tova­răș al jocurilor de copilărie – atunci n-ai putut nădăj­dui că vor veni zile mai fericite. Acum când, se pare că vântul soartei începe să bată în altă parte, primește, fără a te su­păra, această dedicație.”  (C.G. Stere, 1897)