„Poate vei găsi că e un sentimentalism de rău gust și nelalocul lui de a-ți afișa astfel numele în public. Dar pentru o viață întreagă de suferinți și chinuri, jertfă alături de mine, acesta e singurul omagiu ce ți-l pot aduce. Când, tânără, aproape copilă, te-ai despărțit de ai tăi și ai plecat din ținutul Chișinău, spre a căuta sub un cer senin și dușmănos, pe țărmurile Oceanului Înghețat, pe un osândit, pe un izgonit din viața civilizată, vechiul tovarăș al jocurilor de copilărie – atunci n-ai putut nădăjdui că vor veni zile mai fericite. Acum când, se pare că vântul soartei începe să bată în altă parte, primește, fără a te supăra, această dedicație.” (C.G. Stere, 1897)
