Ieri am făcut un export de carte. Chinuit. La vama Albița am descoperit că partenerul nostru din București urma să-și confirme codul fiscal european. (Ușor de zis, complicat de făcut). O chestie valabilă pentru relațiile dintre țările UE. Republica Moldova nu face parte din UE. Acest cod fiscal permite agenților economici să achite TVA-ul pe măsura vânzării. Partenerul nostru achită TVA-ul la import în avans. În vamă. Deoarece nu suntem o țară UE. Această confirmare nu-mi ajută nici mie. Nici lui Florin Ungureanu. Nici doamnei Hanachiuc. Iar cumpărătorului de rând e într-un cot de cărțile Cartier. Indiferent dacă e din Bistrița sau Sibiu. El plătește prețul de librărie. Nici nu știe că Florin Ungureanu a achitat deja statului român 9% TVA în avans. Cartea, probabil, se va vinde peste o juma de an sau un an. Sau nu se va vinde deloc.
Mă simțeam ca iranianul analfabet în fața buletinului de vot, unde urma să scrie numele candidatului ales.
20% dintre alegătorii iranieni sunt analfabeți.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Ion Chihai
Nici statutului moldav nu îi pasă când ai de importat utilaj pentru producere şi te pune să achiţi taxa vamală şi pe valoare adăugată.
Chestia cu capitalul statutar e momeală pentru proşti, ai intrat în hora acestuia, ajungi să plăteşti dublu.
Domnule Erizanu, dar chestia cu scutirea de T.V.A. o ştiaţi?
Deşi producţia de carte în RM este scutită, modificările recente din Codul Fiscal fac ca producătorul să achite 12% TVA?
Dar chestia cu TVA la cota zero pentru export? Dacă cartea pe de o parte e scutită de TVA iar pe de altă parte ea este exportată de producător, statul RM îşi alege dreptul de a o califica ca scutită de TVA şi în final, producătorul de carte trebuie să achite 12%.
Frumos nu? Măcar de-ar spune, ca cărţile sunt impozabile cu TVA la 12% şi la export să putem beneficia de cota zero, aşa, se îmblă cu şmecherii. Pe faţă totul frumos, pe verso – achitaţi băieţi.
Iar producţia de carte din Ucraina şi Rusia, vine scutită de TVA.
De România nu vorbesc. Nu mă doare. Mă dor tirajele pe bănuţi ce vin dinspre KIev şi Moscova.
Gheorghe Erizanu
@Ion: Legislația se face nu pentru ca un lucru să fie clar reglementat. Ci ca o posibilitate de mulgere. Cu cât e mai stufoasă, cu atât posibilitățile sunt mai mari. Oricum nu o să reușești să citești totul. Oricând este o scrisoare pe care nu o știi care e mai importantă decât scrisoare pe care o știi.
Mulțumesc pentru informații. Nu le știam.
Vladimir
Chiar nu mi se pare că producţia editorială ce vine dinspre răsărit e mai ieftină cu mult faţă de cărţile apărute în RO! Dar discuţia s-ar lungi prea mult dacă am umbla la amănunte…
Gheorghe Erizanu
@Vladimir: Lucrurile sunt un pic mai complicate. Din Răsărit nu prea ajunge cartea bună, de calitate. Ne inundă glamourul. Cartea românească e prezentă bine. Cel puțin în Librăriile Cartier. Iar diferența de preț nu e mare din cauza că librarii noștri nu-și pot permite să pună o marjă de venit atât de mare la cartea românească ca la cea rusească. Pentru librar este mai rentabil să vândă carte rusească. În Chișinău. Decât cartea editorilor români sau autohtoni. Rentabilitatea e mai mare.