Tânărul scriitor ucrainean Serghei Jadan a scris unul dintre cele mai frumoase romane de după 90 din literatura ucraineană: Voroșilovgrad. O benzinărie aproape părăsită, niște lanuri de porumb. Și multe personaje idioate. Romanul e scris atât de bine încât benzinăria, câinele, lanul de porumb și personajele sunt reale. E nevoie de o remarcă: este ireal ca aceste personaje să fie reale. Dar ele sunt. Și locuiesc lângă sau în Luhansk (Voroșilovgrad, în perioada sovietică). Ele sunt și în Donbas. Ele au trecut din anii 90 în noul mileniul. S-au scurs și în 2014.
Altfel eu nu înțeleg de ce prizonierii ucraineni, de multe ori soldați în termen de nici 20 de ani, sunt bătuți cu bestialitate:

Eu nu înțeleg de ce prizonierii și ostaticii ucraineni trebuie târâți prin Donețk sub baionete:

Personajele lui Jadan din Voroșilovgrad sunt și în Republica Moldova. Realitatea încă nu le permite să iasă din carte și să domine străzile Chișinăului. „Dar la trecutu-i mare, mare viitor”.
Sunt nevoit să fac o pauză. Altfel risc să devin unul dintre personajele lui Jadan. Care se va bucura că „primăvara rusă” aduce iarna rusă.
Mă duc să pun niște castraveți la murat. Și să tac până la prima moare.
P.S.: În ultima sută de ani doi dictatori au avut plăcerea să poarte prizonierii de război, sub baionete, arătându-i gloatei: Iosif Stalin și Saddam Hussein.