La 25 iulie 1931,  la Mălăiești, raionul Grigoriopol din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească din componența RSS Ucraineană, se naște din iubirea lui Vasile și Eugenia Beșleagă primul și singurul lor copil. Vasile Beșleagă, care făcea munci în satul de coloniști germani Kassil, era încântat de gospodăriile coloniștilor. Copilul a fost numit nemțește Adolf.

Peste câțiva ani, când bunica și mama l-au botezat într-ascuns, preotul ortodox rus din sat a zis că nu botează cu numele catolic Adolf. Și atunci a fost botezat  cu numele Vladimir, numele preotului.

În diploma de mențiune pentru succese la învățătură, scrisă în ucraineană, cu portretele aurite ale  lui Lenin și Stalin, numele elevului din clasa întâi era Vladimir Beșleagă.Copiii îi ziceau Adik.

Vasile Beșleagă a fost arestat într-o noapte de februarie 1944 de către soldații nemți. Era o listă cu vreo 12 bărbați din sat bănuiți că au legături cu partizanii. Au fost duși și interogați la Tiraspol. Vasile Beșleagă a fost unicul dintre ei care a scăpat cu viață. Și-a demonstrat loialitatea față de trupele germane cu numele feciorului, Adolf.

Un bărbat pleacă din casă, când se desparte de nevastă, doar cu patefonul. În una din plecări Vasile Beșleagă a luat într-o mână patefonul și în cealaltă pe Adolf. La poartă i-a oferit o opțiune feciorului. „Mergi cu mine sau rămâi cu mamaia?!” Adolf a preferat să rămână cu mama. Și atunci tatăl i-a dat cu patefonul în cap. De atunci Vladimir Beșleagă a început să prețuiască muzica.

În 1941 Stalin ordonase ca toți locuitorii din apropierea frontului să ardă casele, grânele și să se retragă în interiorul țării. Familia Beșleagă a ajuns până aproape de Odesa. Nemții au mers cu mult în adâncul teritoriului URSS. Atunci au decis să se întoarcă acasă. Mergeau pe jos. Un camion german i-a ajuns din urmă. A oprit. A coborât un soldat german. L-a mângâiat pe obraji pe Adolf. „Malenkii bolșevik?!” Și bucuros că a văzut un bolșevik mic s-a urcat în mașină și a plecat.

În 1944, când trupele germane se retrăgeau, unul dintre soldații cazați în casa Beșleagă i-a zis băiatului să aducă niște apă. Băiatul s-a făcut că nu înțelege germana. Soldatul i-a pus căldarea în mâini și cu  un șut în spate i-a explicat germana.

Vladimir Beșleagă și-a pregătit adevăratul debut cu o întârziere de peste zece ani. A fost nevoit să recupereze lecturile fundamentale din literatura română și universală, lecturi pe care Labiș le-a avut firesc. Le lua de pe raft. Beșleagă le-a căutat în locurile ascunse și periculoase ale unui regim opresiv, dominat de proletkultism

.A încercat să-și scrie teza de doctor pe romanele lui Liviu Rebreanu (alt mare prozator român care a fost nevoit să recupereze limba română la 18 ani). N-a putut-o duce la capăt. Dezghețul lui Hrușciov se încheia.

În 1959, în numărul din septembrie al revistei Chipăruș, apare articolul De ce suntem limitați (mărginiți). CC al PCM califică articolul că are „nuanță antisovietică și naționalistă”. Aproape toți lucrătorii revistei sunt concediați.

În aprilie – iunie 1965 Vladimir Beșleagă scrie romanul Țipătul lăstunului. Romanul a apărut în revista Nistru. În 1966 romanul avea să apară la editura didactică Lumina cu titlul Zbor frânt. Celelalte romane basarabene ale anului 1966 (Singur în fața dragostei, Povestea cu cocoșul roșu, Balade din câmpie (1963)) apăreau la editura pentru literatură Cartea Moldovenească.

În 1969-70 redactează romanul Noaptea a treia, care are tangențe cu Zbor frânt. Este propus revistei Nistru (ca un prim filtru al cenzurii). Romanul este respins. Avea să apară cu titlul Viața și moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoașterii de sine în 1988, anii Perestroikăi, fiind unicul roman de sertar al literaturii basarabene. Vladimir Beșleagă recunoaște: dacă scria și al treilea roman la aceeași intensitate, atunci fizic, biologic organismul nu rezista. Dintr-un instinct al autosalvării, inconștient, a ales o altă orbită pentru celelalte cărți. Ca scriitură a fost o involuție.

Vladimir Beșleagă, la Seara Beșleagă de la Librăria din Centru din 14 noiembrie 2013, și-a asemănat destinul său cu mârțoaga din piesa lui George Ciprian Omul și mârțoaga. Cel care paria mereu pe mârțoagă până la urmă a câștigat. Caii victorioși și mai arătoși s-au mai împiedicat pe parcurs, au căzut, s-au pierdut.

Vladimir Beșleagă, la Seara Beșleagă, l-a apreciat pe Ion Druță.

Luca Pițu l-a numit pe Vladimir Beșleagă „BestȘleagă”.

Aureliu Busuioc, pe timpuri, îl dezmierda cu Volodia. Cu accentul pe i.

În februarie 2019 Vladimir Beșleagă a făcut un gest. „Pentru a salva onoarea Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.” I-am zis că onoarea lui Vladimir Beșleagă a fost mult mai mare decât onoarea clădirii din strada 31 august 1989.

În curând, la Editura Polisalm, va apărea volumul Carnete, de Vladimir Beșleagă. Cum lucrează un scriitor, ce rămâne în afara cărților publicate, cum se naște o carte? Cumplite vremi, epicul și cel mai voluminos roman al lui Vladimir Beșleagă, a apărut dintr-o notiță de carnet din 18 martie 1974: „Un subiect (de roman istoric): Constantin Cantemir în omoară pe Miron Costin. Domnitorul analfabet pe marele cărturar (sic!).”