În Republica Moldova în 2007 au fost 132 de mii de studenți;
în 2015 – 92 000 de studenți;
în 2020 – 52 000 de studenți.
Estimările optimiste prognozează în 2030 18 mii de studenți, cele pesimiste – 13 mii de studenți.
Actualmente Universitatea de Stat din Moldova are 10 mii de studenți, Politehnica – 8 mii, Medicina – 6 mii.
Universitatea București are 35 de mii de studenți, Universitatea din Cluj are 24 de mii de studenți.
Optimizarea universităților de stat au făcut mari valuri printre politicieni & academicieni. Problema e alta. Și e mai gravă. Reforma sistemului de învățământ superior a întârziat nepermis de mult. Dacă continuăm tot așa riscăm să avem clădiri mari și goale. Cu mulți profesori și lectori universitari, dar fără studenți.
Sorbona a apărut în jurul unei biblioteci. Kaunasul a apărut în jurul unei biblioteci. Harkivul a apărut în jurul unei biblioteci. Noianul de universități din Republica Moldova a apărut în jurul banilor. Erau banii tinerilor și părinților care trebuiau absorbiți de cineva. Așa au apărut universitățile noastre în anii 90. Multe. Avide de bani. Avide de sedii. Avide de titluri. Și cu biblioteci embrionare.
În aproape 30 de ani ai Editurii Cartier doar biblioteca Universității din Bălți în anii 90-2000 a cumpărat religios carte. Era unica universitatea din RM care avea biblioteca ca nucleu academic. Nicio altă universitatea din Republica Moldova n-a cumpărat cărți în mod sistematic. Niciuna. În 30 de ani.
Dacă punem cartea în centru intențiilor de reformare a universităților, atunci vom reuși. Dacă vom merge pe CV, clădiri, titluri, ambiții&relații personale, atunci reforma va eșua.