Răsfoind bătrânește google-ul, am dat abia acu de aceste vorbe, spuse într-o toamnă târzie. Pe un blog românesc.
”1. # cezarpaulon 29 Nov 2007 at 2:17 am
@ vasgar: Dar cum ti s-a parut interviul cu Gheorghe Erizanu, de la Editura Cartier? Pe mine m-a socat chestia cu presiunile care inca se fac in Basarabia asupra editorilor de carte romaneasca. Fata care i-a luat interviul mi-a zis ca omul era destul de speriat si a evitat sa vorbeasca despre multe lucruri in fata reportofonului. De exemplu, la un moment dat zice de o carte care nu a putut fi publicata nicaieri in Moldova – dar n-a vrut sa spuna despre ce carte e vorba.
Chiar asa de grava e situatia?
(interviul e la adresa asta)
am citit interviul cu Erizanu. nimic nou, credeam ca aceste lucruri se cunosc. comunistii, care guverneaza astazi in Rep. Moldova, privesc cu suspiciune pe oricine se declara roman… sunt sicanari jegoase (controale, temporizari la aparitie, tiparire…), plus atacuri comandate in presa controlata de ei. nu stiu despre ce carte/manuscris vorbeste. voi incerca sa aflu, sper ca nu e doar o fluturare de batista rosie. un pasaj din interviu m-a deranjat putin, pentru ca e foarte aproximativ. e chiar primul sau raspuns, unde vorbeste despre premiile Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), incepand cu 1995. pai, eu am luat Premiul USR, la concurenta cu toata suflarea poetica romaneasca, inca in 1992, pentru “Personaj in gradina uitata”. si altii au luat premii depline (Leo Butnaru, Vitalie Ciobanu, Mihai Cimpoi…), doar Galaicu-Paun, colegul sau de editura, a luat un premiu special…
dar il inteleg pe Gheorghe. era foarte atent la ce spune pe zona politicului, pentru a nu avea probleme la Chisinau, asa ca a avut o formulare mai neglijenta in zona literara…
Numai ceva sa nu uit: miercuri 16 noiembrie!
@ vasgar: Din pacate, despre problemele celor care se declara români la Chisinău se stie prea putin la Bucuresti.
- 5. # charles baudelaireon 02 Jan 2008 at 2:35 pm
Pai, am impresia ca Erizanu mereu a fost un speriat. De, frica are ochi mari! Pacat ca nu e mai realist si mai curajos…
tarascon”
Charles, și eu care credeam că, chiar dacă nu sunt atât de frumos ca Schiller, îl întrec în frumusețe pe Rimbaud?!
Lia
Hilar.
Un cititor speriat
Nici vasgar, dar nici cezarpaul n-au suflat o vorba despre legea cenzurii de-acum un an.
Gheorghe Erizanu
@Un cititor speriat: Nu e obligatoriu ca toata lumea să vorbească despre cenzură. Eu eram vizat direct. Nu sunt sigur că eram atât de activ, dacă era vorba de o altă problemă.
Ion Chihai
Prostii. De cate ori am vorbit cu domnul Erizanu, niciodata nu am vazut frica fata de comunisti.
In plus, un om fricos nu scria ce a scris dumnealui aici pe blog.
Sunt stupefiat.
Domnule Erizanu, o pozitie de a Dvs.?
Gheorghe Erizanu
@Ion: Credeam și eu că sunt mai frumos.
Victor Nichitus
Ha ha ha…Sa se faca bine si sa se taca cind e vorba de Gheorghe. Sa se taca si sa se faca. Faptele vorbesc muuult mai mult. Iar Gheorghe Erizanu este un om care face carte buna intr-un loc in care unii doar vorbesc.
PS
de la Bucuresti, Paris, Washington poti fi un taaare mare anticomunist, patriot si etc. Veniti acasa dragi copii! Aici sa va vad. Baga-mi-as!
copetra
cine e acest vasgar? scuzati-mi curiozitatea nesanatoasa…
Gheorghe Erizanu
@Copetra: E un scriitor foarte bun din Chișinău. Și un important lider de opinie.
copetra
da? scuze. dati-mi vreun titlu de carte bune de a respectivului vasgar, sa-mi lichidez gropile bietei mele culturi generale… si, daca nu e prea mult, vreo mostra de opinie a dlui lider de opinie. va multumesc anticipat
Gheorghe Erizanu
@Copetra: Nu-mi forțați mâna. E o rugăminte.
copetra
carte buna, scuze
vasgar
@Gheorghe Erizanu
nu stiam ca s-a lasat si cu etichetari schimbul meu de mesaje cu C.P.-B. bine ca am fost retinut in formulari, ca tare ma mai enerveaza neadevarurile…
iar cei care eticheteaza sau ironizeaza se ascund intotdeauna dupa nickname-uri ridicole sau flamboaiante. de asta nu-i admit pe blogul meu.
Gheorghe Erizanu
@Vasgar: Cei care se ascund după nickname-uri sunt foarte curajoși. Ar putea să-mi împrumute și mie. Un pic. De curaj.
dandy
Gheorghe Erizanu n-are ochi mari. Nici de frica nu ar putea deveni mari. Poate doar vreo operatie estetica i-ar putea mari. (Scuze, Gh.E., nu cunosc alta posibilitate de a transforma niste ochi mijiti de la natura in ochi mari). In schimb, frica, invidia sau “caracterul specific national” al unora il pot transforma pe Gheorghe Erizanu intr-un halterofil inalt si pletos, care tipareste carti bune pentru a distruge “telectualitatea” romanofona de pretutindeni. Ar fi amuzant, daca n-ar fi deprimant.
Anonimatul relativ al nickname-urilor pe blog ofera libertatea de a face schimb de opinii cu alti anonimi, fara a deveni tinta liderilor de opinie, care trebuie neaparat sa aiba intotdeauna dreptate.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Și iată așa 52 kg de curaj umblă pe net.
Adriana N
Oare de cand ochii mari reliefeaza frica???
Copiii fac uneori ochii mari, de bucurie sau din dorinta de a comunica, solicitand apropiere fata de ei. Pana la varsta de 6 saptamani, bebelusii zambesc catre petele negre si rotunde, pentru ca le percep ca pe niste ochi:)
Am facut un experiment intr-una din zilele trecute, am zambit si am constatat ca unii oameni au acel reflex de a-si indrepta privirea in alta directie. Sunt tematori, uimiti si fug… Abia acei oameni sunt tematori…
Domnule Erizanu, dati-mi voie sa va salut. V-am descoperit recent blogul. Desi vin mai tarziu cu aceasta urare, va doresc sa aveti un blog dedicat literaturii, ştiinţei informării si iubitorilor de carte. “O carte cu totul nouă şi originală ar fi aceea care ar face să se iubească adevăruri vechi” (Vauvenargues)