Voi sunteți mulți. Voi sunteți sila. Ăstia au fost cuvintele președintelui Voronin când s-a întâlnit cu fețele bisericești. Demult. Și de atunci a avut grijă ca Mitropolia Moldovei să treacă într-un nou sediu, să aducă focul sacru de Paști, să repare mănăstiri. Pictorii au pictat icoane. Maica Maria se uită de pe ele ca mulgătoarea optimistă și plină de viață de pe cărțile poștale sovietice cu ocazia zilei de 8 martie. Iisus Hristos parcă e luat dintr-o ilustrată cu ocazia zilei de 23 februarie. Bisericile seamănă cu căsuțele Barbie.
Fețele bisericești îl proslăvesc pe președinte. Atâta credință a pogorât peste noi. Și atâta Dumnezeu. Atât doar că Dumnezeu, fără a anunța mirenii, s-a retras din icoane, a plecat din mănăstiri și biserici. A găsit undeva un ortodox liniștit. Iar fețele bisericești au rămas doar cu președintele.
Igor
In loc de “fara a anunta mirenii” era sa citesc “fara a anunta minerii”.
ceziceu
atâta ortodoxie în Moldova că deja nu mai fac diferenţă de ea, erezie barbară şi pupincurism. Dzeu a părăsit biserica, eu ortodoxismul , rămânând cu deismul curat. better this way
pavel
Am fost botezata acasa. De preotul care i-a botezat si pe parintii mei. Nascuti in ani de razboi. Si botezati la biserica. M-am nascut pe timp de pace. Biserica era inchisa. Mai tirziu mergeam la biserica din satul vecin. Discret-secret, ca sa nu afle unii invatatori, colegi de clasa. Mari luptatori contra “opiului pentru popor”. Azi cintareti in strana la biserica din sat. Cind ii vad la cimitir in urma preotului de azi, preot vrednic de altfel, am impresia ca halucinez. Aceeasi impresie o am si cind ii aud si vad pe unii frati ortodoxi, cu darul preotiei sau al deputatiei. Dumnezeu cu mila. Mie mi-e sila.
Gheorghe Erizanu
@Pavel, Ceziceu: Cunosc un suflet bun. A fost foarte evlavios. Își începea dimineața cu rugăciune. Își încheia ziua cu rugăciune și mătănii. Datorită lui am ținut toate posturile posibile. Eu am fost învățat că pot fi un bun creștin dacă voi respecta cele zece porunci. Și Dumnezeul meu îl port cu mine. Fără intermediari. Eram un pic deranjat de excesul, după mine, de credință al sufletului bun. Toată povestea a durat până a apărut Codul lui Brown cu toate demonstrațiile enoriașilor fundamentaliști, cu interzicerea obiectului ”Deprinderi de viață”. Atunci evlaviosul s-a transformat în ateu. Convins. A fost nevoie de timp ca sufletul bun să se apropie iar de Dumnezeu. Rugăciunile le spune doar când trece pe lângă câini. În gând. Bănuiesc că, uneori, Dumnezeu mângâie cu drag acest suflet bun. Probabil.
Vladimir
Dar de ce va rataciti, oameni buni, din cauza popilor?! Dumnezeu lucreaza si in cei nevrednici, important este sa nu va smintiti. Ci sa cautati calea cea buna? Cum? Ei, asta e si marea taina…fiecare are calea lui, si Sfantul Duh ii da aripi.