Blog

Taică-meu era tot mai necăjit și mai necăjit. Grijile țării văzute la televizor îl întristau mult. L-am sfătuit, ca un fiu grijului, să schimbe canalul. Sau canalele politice. Să dea la animale sau la Anna Boleyn.
M-a ascultat. A început să se uite la animale. Dar într-o zi îmi zice că nu mai poate privi nici animalele.
A început să dea peste el anaconda. În vis.
Îl înțeleg, e înspăimântător. E a ploaie, dacă ne luăm după citirea viselor.

Comentarii(2)

    • Mircea

    • 5 ani în urmă

    Toamna parintilor nostri e în toi. Ploua. Apoi va îngheta.

    1. @Mircea: Ăsta-i poem deja.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt