Blog

Sunt câteva romane care închid o paradigmă literară și socială. După mine, cel mai important e „Martorul” lui Vasile Gârneț, apărut în 1988. Și romanele lui Aureliu Busuioc, care dintr-un hedonist al literaturii din anii sovietici și un autor zgârcit în opere, devine cel mai fecund romancier al tranziției. Ultimul roman e excelentul  „Hronicul găinarilor”. Această perioadă a culminat cu cele patru romane ale literaturii 68: Povara bunătății noastre de Ion Druță, Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache, Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc.
„Gesturi. Trilogia nimicului”  al lui Emilian Galaicu-Păun e atemporal și prea dens ca scriitură pentru a închide sau deschide paradigme.
O nouă paradigmă literară critica o începe cu „Pizdețul” lui Alexandru Vakulovski și „Iepurii nu mor…” a lui Baștovoi. După mine, ea începe cu „Totul despre mine!” de Constantin Cheianu. Iar conturarea o face Vasile Ernu cu „Născut în URSS”.  Această listă poate continua cu „Înainte să moară Brejnev” de Iulian Ciocan, „Karlik” de Pavel Păduraru, „Măcel în Georgia” de Dumitru Crudu, „Nekrotitanium” de Planeta Moldova, „Sex & Perestroika” de Constantin Cheianu, „157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană” de Alexandru Vakulovski, care este și cel mai prodigios romancier (mai sunt „Letopizdeț” și „Bong”).
(Anchetă publicată în Timpul, 21 ianuarie 2011)

Comentarii(8)

    • mariana

    • 12 ani în urmă

    Poate editorul Gheorghe Erizanu se decide sa reediteze “Martorul” lui Vasile Garnet, pentru generatiile mai noi de cititori, care n-au apucat sa-l citeasca in prima editie.
    Nu ar strica o argumentare a celor spuse mai sus. Nu inteleg de ce a fost omis Nicolae Popa? Putem neglija omul, dar nu si romancierul.

    1. @mariana: Bine. Sunt mai multe scăpări. Nu doar Popa. Încercam să fac o distincție între două paradigme. „Martorul” lui Gârneț încheia una. Iar „Totul despre mine!” de Cheianu deschidea alta. Între 1988, anul ediției „Marotului”, și 1999, anul ediției „Totul…”, sunt zece ani. Și au apărut și alte romane. Sunt romanele-sinucigașe. Nimeni n-avea nevoie de ele. Cititorul vechi era în tranziție. Cititorul nou era în tranziție. Se încheia o etapă literară. Iar alta încă nu se contura. Despre argumente. Era vorba de o anchetă. Doar o anchetă.

    • catalin codru

    • 12 ani în urmă

    noua paradigma cu sigiliul ,,cartier,,

    • catalin codru

    • 12 ani în urmă

    ,,Cititorul vechi era în tranziție. Cititorul nou era în tranziție.,,cititorul vechi era in tranzitie,cititorul nou era in tranzactii-o mica parafrazare.

    1. @catalin codru: Se poate. Chiar e mai aproape de adevăr.

  1. reeditarea romanului Martorul ar fi binevenita si necesara, poate puneti umarul Dl. Erizanu ca cititorii sunt curiosi….

    1. @talex: Nu pot spune da. Căci va trebuie s-o fac. Poate Vasile vine cu ceva nou. A sosit timpul. Deocamdată, în librăriile Cartier găsiți „Interviu la Contrafort” de Vasile Gârneț.

    • Ivan

    • 12 ani în urmă

    “Temă pentru acasă” de N.Dabija

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt