Blog

Mi l-a cerut pe Proust. Să-l citească.
Era primăvară. Era mult optimism.
Am rămas un pic mirat. Dar am luat primele trei volume din „În căutarea timpului pierdut” din bibliotecă. Ediția Univers, de la sfârșitul anilor 80. Cu studiul, notele și traducerea lui Mavrodin. Cu imagini. Cu supracopertă verde. Cu tipar înalt. Corp de literă mărunt. Cerneală proastă. O ediție de criză. Într-o colecție de lux.
Ne-am întâlnit zilele acestea. L-am întrebat ce face Proust.
– Îmi scoate ochii. Stă la vedere. Și nu mă pot apuca de el. Dar nici de alte cărți.
Știam. L-am rugat să mi-l înapoieze pe Proust.
A doua zi mi l-a adus.
A fost cea mai mare ușurare. Pentru el. Va reveni la lecturi.

Comentarii(9)

  1. Recomandatii atunci editia Leda Clasic!

    1. @talex: Nu știu dacă e mai bună. A fost un proiect de reeditare a lui Proust la editura EST. Ar fi fost o ediție excelentă. Dacă nu falimenta EST-ul. Care a mers doar pe cărți bune.

  2. Cred ca e din cartierul meu 🙂

    1. @vasgar: Cu siguranță. Rămâi unicul care l-ai citit pe Proust. Din cartier. Și va fi pe mulți ani înainte. Doar dacă nu îți schimbi cartierul.

  3. recomandati-i, rescriu…

    • catalin codru

    • 12 ani în urmă

    eu insa nu dau nimanui nici o carte,fie chiar si una la care nu tin deloc.din cate am dat ,cred ca mai putin de jumate nu mi s-au intors(((.

    1. @catalin codru: Femeia, pistolul și calul nu se împrumută. Știu. Mai greșim.

  4. Poate că pentru anumite generaţii a fost Proust! Acum mai la îndemînă este — “Seinfeld” (ca să nu existe confuzii, vezi aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Seinfeld)!

    1. @vladimir b.: Cu siguranță generațiile au scriitorii lor. Sunt vreo 15 coloși. Pentru toate timpurile. În rest, depindem de timpul de afară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt