Blog

Mircea Cărtărescu și Radu Vancu au revenit în spațiul public cu o petiție de acu cinci ani. Cred, ca și inițiatorii petiției, că ICR-ul din perioada Patapievici a fost cea mai performantă instituție culturală românească. Iar cultura română poate pune România și, implicit Republica Moldova, pe harta lumii. Cred că ICR are posibilitatea, fără permisiuni ale capitalelor lumii, să unească și să reprezinte cultura română pentru ambele state românești. Cred că președintele Iohannis și președinta Sandu pot găsi o soluție pentru un ICR performant, care să promoveze cultura României și Republicii Moldova în lume. Dar, deocamdată, vă îndemn să semnați petiția Cărtărescu & Vancu. Ca să revenim la o instituție viabilă și profesionistă.

Domnule președinte Klaus Iohannis,


Știm că înțelegeți exact importanța culturii în dezvoltarea unei societăți. Numele dumneavoastră s-a legat de prima capitală culturală europeană din România. Tocmai ați realizat majoritatea care ar putea mișca lucrurile  reacționând la dorința de schimbare a societății românești, revoltată de impasul în care o conduce o clasă politică depășită.

(Fraza în italice e actualizată în 2020. Varianta ei inițială din 2015 suna astfel: Tocmai ați încredințat mandatul de premier unui tehnocrat, reacționând la dorința de schimbare a societății românești, revoltată de impasul în care o conduce o clasă politică depășită.)


În opinia noastră, două sunt cele mai performante instituții create în România de după 1989. Prima este DNA. A doua, Institutul Cultural Român. Sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici, ICR a fost între 2005 și 2012 o instituție modernă, deschisă, respectată la nivel european. A pus literatura română pe hartă, prin programe care făceau să apară în fiecare săptămână, undeva în lume, o traducere din literatura română. A adus uriașe servicii filmului, muzicii, artelor vizuale.


În 2012, această instituție performantă a fost decapitată și ulterior demolată. Supus algoritmului politic, ICR s-a golit de profesioniști și s-a umplut de sinecuriști. Cei care au nimicit ICR sunt aceiași politicieni pe care azi societatea românească îi respinge la unison.


Vă cerem să redați prestigiul și importanța acestei instituții, scoțând-o de sub mutilanta tutelă politică.
Iată, pe scurt, cum credem că pot fi ele recuperate.


1) Ne dorim un ICR revenit sub tutela neutră politic a președinției. Adică un ICR independent, cu management profesionist, selectat transparent, cu obiective clare. Concursurile pentru ocuparea posturilor la filialele din străinătate s-au sistat în 2008. Din 2012, ICR-urile din lume s-au umplut de rubedenii, relații politice, soți și soții, în deplină opacitate.


2) Nu mai vrem un ICR anexă a ambasadelor: valoarea acestei instituții stă în capacitatea ei de a fi o platformă de dialog cultural, de a oferi o tribună internațională mediului cultural românesc, în pluralism, nu în aliniere. Dorim un ICR integrat, în care filialele din străinătate să fie cu adevărat parte a structurii sale, iar resursa umană să nu se risipească din lipsa unei perspective de carieră.


3) Vedem un ICR capabil să atragă fonduri europene, să genereze venituri proprii. Debirocratizat, centrat pe politici de interes public, nu pe conivențe de gașcă. În care 70% din buget să meargă spre programe în străinătate, și nu spre funcționarea aparatului administrativ.


4) Un ICR în care banul public să nu mai fie intersectat forțat cu interese ce nu au nimic de a face cu sectoarele culturale și creative.


5) Un ICR a cărui expertiză să poată fi transferată, ca model, în vecinătatea noastră imediată.


6) Dorim un ICR care să profeseze o viziune largă a culturii, axată pe artă contemporană, nu unul paseist și dirijist. Unul axat pe coproducție internațională a culturii și contacte între profesioniști, nu o instituție sufocată de lipsă de viziune și proastă administrare.


Ne dorim toate acestea pentru ICR. Și pentru România.

Domnule președinte, credem că a sosit clipa să înapoiați ICR celor ce sunt în mod simbolic proprietarii săi: profesioniștii culturii, creatorii și, în primul rând, contribuabilul român.

Cu speranță,

Mircea Cărtărescu

Radu Vancu

Comentarii(7)

    • Iuliu

    • 2 ani în urmă

    Daca va dau un material video de prin 2004, in care o madam poeteasa il face cu ou si cu otet, in lipsa, pe cartarescu, dati o bere?

    1. @Iuliu: Merci, nu am nevoie.

        • iuliu Ibanescu

        • 2 ani în urmă

        Domnule Erizanu, haidem să polemizam! Bine, de fapt îmi expun părerile la parerile domnilor Cărtărescu şi Vancu, dar demos=popor şi cratos egal putere:
        1. Nu ştiu în ce Parnas trăiesc domnii respectivi, dar Preşedinţia oricărei democraţii de bun simţ este politică. Management extern, fain, care sunt obiectivele? Cine le stabileşte? Care să fie criteriile pentru concurs?
        2. Dacă nu e anexă a ambasadelor, înseamnă că trebuie să creiem 120 de entităţi distincte, pentru fiecare ţară, să semnăm protocoale interguvernamentale etc. Aaaa, Ministerul de Externe, recte ambasadorul să nu fie factor decizional în numire, sunt de acord. Dar ca subordonare…
        3. Dacă nu eşti entitate de sine stătătoare, persoană juridică adicătelea, nu poţi atrage fonduri europene. Şi apropo de fonduri europene, nu vezi niciun eurocent pentru un program cultural destinat pentru Peru sau Indonezia….
        4. Procentual, în România, se devalizează mai mulţi bani în cultură decât în drumuri. Ştiu eu un “eminescolog” care l-a studiat pe Eminescu până la ultimul leu. Aveţi şi Dumneavoastră în RM pe una “studioasă”. Am să vă zic despre cine e vorba la o bere, între patru ochi.
        5. Sigur nu ar trebui, înainte de export de expertiză, să importăm aşa ceva?
        6. Limbaj de lemn.
        Ştiu, mă veţi înjura, în gând.

        1. @iuliu ibanescu: Eu pot să vă înjur doar pentru nume. Dar o fac în gând. Altfel, problema nu e în instituții, ci în intenția instituțiilor. Deocamdată, președenția a demonstrat că a administrat mult mai bine ICR-urile decât parlamentarii.

            • Iuliu

            • 2 ani în urmă

            Fosta presedintie…..

          1. @iuliu: Corect, fosta. Iar fostul parlament a administrat ICR-ul ca pe o sinecură pentru cei loiali.

    • iuliu Ibanescu

    • 2 ani în urmă

    corect

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt