Un comentariu

1. • Adriana N

   • 16 ani în urmă

   Multumesc, domnule Erizanu, pentru aceasta pauza. Atat de plina de viata, piesa si… totusi… atat de mult a reusit sa ma interiorizeze… M-am imaginat eu insami sarind zglobie pe malul lacului, conturand curcubee imaginare, eventual din inimioare:) Cat de „copil” ne este sufletul…
   Un joc intre sunet si liniste…
   Nu, nu trebuie cuvinte pentru a creiona frumosul. Stiu ca nu le-am gasit pe cele potrivite… Dar.. nu m-am putut abtine…
   Pauza mi-a facut bine… Iar engleza „ucraineana” m-a facut sa zambesc. Multumesc!