Londra a fost construită de țărani. Dar e locuită de orășeni.
Parisul a fost construit de orășeni. Dar este locuit de țărani.
Așa mi-a spus cândva tânărul meu prieten englez. Sper că n-am uitat detalii esențiale.
Relații post
Zilele literaturii române la Chișinău. 20 – 24 mai 2025. Programul
Motto: „Totul vine, totul se-ntâmplă acum.” Eugen Cioclea Marți, 20 mai 12.00-14.00 Întâlniri Lyceum. Constantin Cheianu Moderatoare: Corina Goriță Locul: Gimnaziul nr. 42, Codru Ora 16.00 Dezbatere. Cum transformăm literatura […]
Eu cred în literatura română
Un interviu realizat de Dumitru Crudu pentru Timpul din România, nr. 48 (aprilie 2025). De când Rusia a invadat Ucraina, unii dintre editorii ruși ( dar și mulți, foarte mulți […]
Noutăți Cartier: mai 2025 (II)
Frica (roman), de Daniela Rațiu. Cu o prefață de Vladimir Tismăneanu (Rotonda). Broșată, 432 pag. Preț: 59 RON/249 MDL „Daniela Rațiu reconstituie cu minuţiozitate contextul anilor ‘5o, în încercarea de […]
Forbes România: Editura Cartier la 30 de ani
Gheorghe Erizanu (Cartier): „Aș vrea ca produsul cultural să intre în zona comună româno-moldovenească. Fără frontiere, fără vămi. Un Schengen cultural Gheorghe Erizanu, scriitor, jurnalist și om de cultură, a […]
Noutăți Cartier: mai 2025
M-a făcut mama existențialist (jurnal, memorii, confesiuni), de Constantin Cheianu (Rotonda). Broșată, 140 pag. Preț: 39 RON/169MDL „Unde se ascunde adevăratul eu al ființei umane? E întrebarea pe care era […]
Ziua Victoriei, ziua păcii
La începutul verii lui 1914 la Chișinău venea țarul Nikolai al II-lea. La acea întâlnire a fost adus un veteran al Primului Mare Război pentru Apărarea Patriei (Rusiei), cel cu […]
Florin O. Z.
Nu mă pot abține și adaug, atât Chișinăul cât și Bucureștiul au fost contruite de țărani nu de orășeni, dar sunt locuite de ambii. „Da, ce, noi nu putem avea faliții noștri?!” precum ar fi zis conu’ Iancu.
Gheorghe Erizanu
@Florin O.Z.: Bucureștii a devenit oraș la începutul secolului XX prin creditele ipotecare pentru burghezie. Și ceva mai devreme prin banii negustorimii și aristocrației. Chișinăul a explodat prin greci, în timpul Eretriei.
Florin O. Z.
De București știam, de Chișinău nu. Mulțumesc.
Virgil
Chişinăul este distrus de ţărani, care se cred orăşeni.
Gheorghe Erizanu
@Virgil: Bunică-mea îmi vorbea de țărani ca de oameni gospodari și grijulii. Harnici, cu bun-simț, cu măsură la ceea ce fac. Erau țăranii interbelici. Orășenii erau „niște șlepcari”. Ea vorbea de orășenii din târgurile de nord ale Moldovei. Care toată ziua mâncau răsărită. Geo Bogza avea să-mi confirme observația bunicăi mele.
Țăranii gospodari au fost deportați. Așa a fost distrusă elita satului. Iar „bandurcii” (era unul Bandurcă, bețivul satului) s-au cocoțat în fruntea satului. A se vedea și Hronicul Găinarilor de Busuioc. Sau au venit la oraș.
Chișinăul este distrus de „bandurci”. Care se cred napoleoni, doni quijoți, burebiști, sancho panza.
Virgil
accentul este pe „se cred”. Vorbeam în sensul că „ţăranul” din orăşanul de azi defrişează tot. Pentru el pământul are valoare doar economică şi nu una simbolică, culturală. Defrişarea înseamnă dezrădăcinare. Este o răzbunare, dacă vrei. De aici vine şi distrugerea fără milă şi fără resentimente a tot ce a fost oraş, a tot ce încape într-un perimetru strâns între str. Albişoara şi Mateevici. Fiindcă acolo are valoare. Acolo este îngropată „capica”. Problema este că acest tip de agricultură este unul extensi. Ai scos capica şi te-au dus „la Italea”, lăsând numai pârloagă în urma ta.
P.S.I-aş asemui nu cu Don Qujote, care era un visător, ci cu baliga lui Rosinand…
Gheorghe Erizanu
@Virgil: Apreciez lecturile vaste. Sunt tot mai puțini cei care știu de baliga lui Rosinand. Poate cu excepția lui Google.
catalin codru
acum insa si orasenii si taranii asteapta sa vina extraterestii si sa construiasca un nou chisinau!in cel mai rau caz macar europenii!
Gheorghe Erizanu
@catalin codru: Cei din Bacu au înțeles că nu sunt buni arhitecți. Și atunci au invitat cei mai buni arhitecți din lume. Și au făcut Bacu-ul. Au bani. Și minte.
Noi n-avem nici bani. Și, cel mai trist, nici minte.