Blog

Depui flori la Ambasada Franței. Aprinzi o lumânare. Te ferești de camere video. Taci un minut. Fii singur cu gândurile tale. Și încearcă să te amăgești pe tine că cei care au fost mitraliați la Paris au parte de o lume mai bună.
Nu-ți pune întrebări. Răsfoiește cărțile pe care le-ai scos. Uită istoria. Nu fă paralele între Germania distrusă din 1918 și Rusia pierdută din 1991. Nici de modernizarea și înarmarea Germaniei din anii 30 ai secolului trecut, nici de modernizarea armatei ruse de la începutul acestui secol. Uită de paralela hedonismului european din interbelic și cel de acum. Uită de germanii sudeți și de rușii din Crimeea. Chamberlain nu s-a reîncarnat în Hollande. Teroriștii se duc în misiune cu pașapoarte. False. Zic serviciile americane.  Ca să dezmintă o știre rapidă într-un ziar sârb, citat de presa europeană, că acel pașaport a trecut pe drumul Balcanilor. Diplomația rusă a acționat atât de rapid doar după măcelul din Paris și doborârea avionului malaysian. Cu o zi înainte Rusia a reușit s-o scoată din lista invitaților de la Viena în problema siriană pe Australia. E copilul teribil al Occidentului. Care încă este franc în declarații. Rușii au cca 30 de avioane în Siria. Franța a ridicat de la sol 12 avioane ca să răzbune teroarea din Paris. Marea Britanie abia ridică patru avioane de vânătoare ca să le arate cu degetul bombardierelor rusești care intră în spațiul aerian regal.
Unicul care se mai poate opune terorii este James Bond. În Marea Britanie. Și echipa de pensionari ai Hollywoodului: Stallone end Co.
Iar la Chișinău clădirea Ambasadei Franței e micșorată și dominată de două clădiri mari, care se construiesc în jurul ei.
Occidenturi, o lume care prețuiește cel mai mult viața. Orienturi, o lume care vrea să domine viața altora.
 

Comentarii(2)

  1. În primăvara anului 2013 am cumpărat de la Grădina Botanică un copăcel, pe care l-am sădit în fața casei. În seara dinaintea nopții de 29 spre 30 noiembrie 2013 am acoperit pomul cu o pânză specială, din care am cusut cu mâna un cortuleț. Taman atunci meteorologii anunțaseră primele înghețuri mari. Copăcelul a iernat bine. Creștea frumos. Îl udam cu cana. În vara anului 2014 cineva i-a zmuls mai multe ramuri. A făcut-o brutal. I-a rănit toată tulpina. Era o caniculă devastatoare. A supraviețuit, dar s-a îmbolnăvit de rugină. Totuși, creștea.
    Azi dimineață am descoperit că cineva l-a zmuls din pământ. La prima vedere nu părea un copac deosebit. Frunzele semănau un pic cu frunzele de măr. Nu înflorise niciodată. Cui i-ar fi trebuit?
    Am plâns. Nu, am ras. Ca o vacă. Așteptam troleibuzul și răgeam. M-am îndepărtat un pic de stație. Să rag din toată inima. La un moment dat am întors capul și am privit cu stupoare un banner pe care scrie mășcat:
    Calea Basarabiei
    Bun venit!
    Am ras și mai tare. Și am râs.
    Știau oare cei care au zmuls copăcelul că era o magnolie?
    Știau oare ei că eu numeam magnolia ”Ucraina”?
    P.S. Dragi teroriști, A este A!

    1. @Anume: este Anume. Frumoasă povestea Ucrainei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt