Nu văd.
Citesc Nota informativă a ministrului Focșa, care însoțește Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr.939-XIV din 20 aprilie 2000 Cu privire la activitatea editorială: „ținând cont de necesitatea creării unor condiții favorabile activității editoriale, Ministerul Culturii de comun acord cu Uniunea Editorilor din Moldova”. Nu văd ce are comun acest proiect cu Proiectul propus de Uniunea Editorilor.
Probabil, că depozitul legal se mărește cu încă trei exemplare. Editorii moldoveni au hotărât să ofere gratuit câte 10 exemplare din fiecare titlu. În Franța depozitul legal constituie 5 exemplare. Actualmente în Republica Moldova depozitul legal constituie 7 exemplare. Și tot așa mai departe. Articol cu articol. Totul este „de comun acord”. Dar nu știu unde au dispărut articolele editorilor. Probabil, ele au rămas pe acest blog. Pe un post din toamna lui 2009.
Această lege îmi aduce aminte de o seară frumoasă.
Încercam să pun ață în ac. Asta-i ața. Ăsta-i acul. Aceasta e gaura acului. Și parcă ața intră în ac. Și ești fericit. Dar e o iluzie. Ea tot timpul e pe dinafara acului.
Cu excepția perioadei comuniste (2001-2009) editorii tot au participat la elaborarea și modificarea acestei legi. Dar articolele lor erau ca ața mea. Din seara ceea frumoasă. Parcă era în ac. Dar ea era de fiecare dată alături.
Atunci am descoperit farmecul discret al ochelarilor.