Științific vorbind, Marian Lupu este vlogger. Zoomurile Curții de Conturi adună 900 de mii de vizualizări. Așa zice Marian Lupu.
Politic vorbind, Marian Lupu este șeful Curții de Conturi a Republicii Moldova. Poziție care îi permite să dea sfaturi ca economist și fost ministru al Economiei cum trebuie să fie făcute manualele.
După Marian Lupu Ministerul Educației trebuie să formeze echipe de autori pentru elaborarea manualelor. Ministerul trebuie să anunțe concurs pentru autori, să elaboreze texte, să corecteze, să redacteze, să elaboreze designul manualelor, să pregătească prepressul manualelor pentru tipografie, să încheie contracte de drepturi de autor cu autorii manualelor, cu ilustratorii manualelor, contracte de muncă cu designerii manualelor și machetatorii manualelor, să achite drepturile de autor și salariile celor implicați în elaborarea lor. Științific vorbind, propunerea sună frumos. Popular vorbind, ministerul trebuie să creeze o fabrică de manuale. După Marian Lupu Ministerul Agriculturii ar trebui să creeze un mare colhoz, ca să unifice pământurile, să facă arătura de zăbrele, să semene, să prășească, să stropească, să strângă roada, să plătească angajații. Ca să păstreze prețurile mici la produsele alimentare.
Ideea lui Marian Lupu nu e nouă. Ea a mai fost vehiculată și implementată un an de vicepremierul Stepaniuc. Popular vorbind, în acel an manuale nu au fost deloc. E adevărat, acest model a fost implementat pentru manualele de istorie a Moldovei. Ministerul din acea epocă a adunat patru istorici, adepți ai moldovenismului primitiv, i-a plătit regește: dublu față de drepturile de autor achitați de editori. Apoi au încheiat contract cu o editură de stat, fără concurs, care a machetat, redactat, elaborat designul și a tipărit manualele de istorie.
Științific vorbind, Marian Lupu exclude editura din lanțul apariției cărții. Este autorul. Care scrie un roman sau o carte de versuri. Se duce la tipografie. Achită tipografia. Care tipărește cartea de poezie sau romanul. Și după aia autorul, științific vorbind, cu egoul mulțumit, se uită la teancul de cărți din tindă care îi poartă numele. Și le numără. În fiecare zi are câte una mie de cărți. Cu numele lui. În tinda lui. În fiecare zi.
Științific vorbind, egoul e satisfăcut. Popular vorbind, un țăran din Tecuci avea un motor, dar nu i-a folosit nici ca cât.