Blog

Fănica e om așezat și gospodar în sat. Așa crede cu tărie el, cumetrul Vania și soacră-sa. Cu ocazia lungilor sărbători de iarnă Fănică și-a pus luminițe de-a lungul streașinei, de asupra ușii, de asupra ferestrelor. Luminițele jucau tare frumos. Erau multicolore. Și el se uita mulțumit la ele. Era cea mai luminată casă din sat.

S-a gândit și la oamenii care trec pe drum. S-a dus în drum. S-a uitat la casa lui cu luminițe. Și s-a întristat. Nu se vedeau așa frumos cum și-a închipuit el. Lumina de la stâlpul din drum, din fața porții, era prea puternică. Acoperea jocul luminițelor lui Fănica.

Fănică și-a luat arma. A ochit becul din stâlp. A tras. Lumina din drum a dispărut.

În mahala au rămas doar luminițele lui Fănică. Era ca o casă în iarna poveștilor scoțiene. Frumoasă. Luminoasă. Casa lui Fănică.

Dacă ar mai fi fost și zăpadă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt