Întâlnire și discuții despre traduceri cu studenții de la master, anul II, limbi străine, franceză și engleză. La o universitate importantă din Chișinău.
Vorbesc despre autori traduși și apăruți la Cartier. Mândru de numele care au apărut în colecția Biblioteca deschisă, Cartier istoric sau Cartier codobelc. Realizez că sunt Robinson Crusoe. Singur. Încă fără Vineri. Cu o aulă aproape plină de studenți. Merg pe metoda Marius Chivu. Cine sunt scriitorii români pe care îi cunoașteți. Răspuns: Alecsandri, Creangă, Eminescu, Bacovia, Arghezi, Preda. Scriitori români contemporani, scriitori vii? Răspuns: Aurelian Silvestru și Nicolae Dabija. Întrebare: Cărtărescu??? Răspuns: Nu. Întrebare: scriitori străini, englezi, francezi? Răspuns: Bronte, cel care a scris Iarmarka ceslavia (Bâlciul deșărtăciunilor de Thackeray – completarea mea), Balzac, Dickens. Scriitori contemporani, Palahniuk, Houllebecq? Răspuns: nu.
Facultatea de Litere (sunt studenții la limbi străine și fosta filologie română), Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării nu au curs de literatură română. Nici de literatură universală. Există și argument. Noi nu pregătim scriitori. Noi pregătim ziariști, traducători, comunicatori.
Și vor fi. Peste un an. Iar peste încă un an vor veni alți profesori, ziariști, comunicatori, traducători. Cu ceva Thackeray, ceva Alescandri, ceva Bronte (una dintre surori), ceva Aurelian Silvestru.
Și vor fi atât de mulți. Încât nu vor mai fi scriitori vii.
„Am încercat să le spun/ că există și poeți vii”. Dar nu m-au crezut. E doar un citat. Dintr-un poet. Care a fost viu.