Sloganul Maiei Sandu din campania prezidențială din 2020 a fost „E vremea oamenilor buni!”. Era a doua campanie, după cea pierdută în fața lui Igor Dodon din 2016. De la limbajul de lemn, moștenit de politicienii moldoveni de la sovietici, din perioada președinților Snegur și Lucinschi, în politica moldovenească venea în 2001, ales în parlament, președintele Voronin. Era din rândul din spate al nomenclaturii sovietice. Avea un limbaj de milițian. Vorbea un amalgam de româno-rusă. Nu s-a sfiit să-l folosească în spațiul public. Părea un tip de lângă noi, dintr-o discuție cu prietenii la bucătărie sau la poartă. După câteva pahare de vin sau țuică. Nu se sfia de cuvinte mai deșănțate. Treptat limbajul lui Voronin a fost preluat și de alți politicieni. Devenind limbajul dominant al politicii moldovenești. A prins și la public. Oricum, era mult mai viu și autentic comparativ cu frazele lungi, unde subiectul și predicatul erau ascunse printre un eșalon de cuvinte, ca să nu-ți mai dai seama care a enunțul din limbajul de lemn. Atunci când Voronin îl caracterizează pe Marian Lupu, fostul său coleg de partid, că „e doi metri de bulbuci”, nu ai nevoie să citești CV-ul bine și atent structurat pe două pagini ale fostului președinte al Parlamentului. Este un limbaj direct, agresiv, care spune un adevăr clar și abrupt. Chiar dacă nu e deloc diplomatic și politicos.
Lupii tineri ai politicii moldovenești au preluat limbajul lui Voronin. A excelat în acest caz Renato Usatâi. În ultimii ani exersează în fața publicului cu același limbaj Igor Dodon. Nu este un ucenic strălucitor ca Usatâi, dar, prin perseverență, Dodon domină spațiul public cu o româno-rusă la limita decenței. Mai ales că are abonament la câteva portaluri și situri ascunse sub căciula „independente”, care îi preiau enunțurile geopolitice și dragostea de țară fără nicio rușine lingvistică. Televiziunile și Imperiul Netului și-au făcut treabă. Au multiplicat acest limbaj agresiv în progresie geometrică.
În România limbajul de mahala a lui Gigi Becali a intrat în spațiul public prin emisiunile tv de sport, apoi a fost preluat și multiplicat și prin talk showurile politice. George Simion a venit cu limbajul ultrașilor de pe arenele de fotbal în spațiul politic. Televiziunile și Imperiul Netului și-au făcut treabă. Au multiplicat acest limbaj agresiv în progresie geometrică.
De peste două decenii limba română (și în România, și în Republica Moldova) a fost dominată în spațiul public de isterie, limbaj de mahala, insulte, parcă scoase din romanul „Groapa” a lui Eugen Barbu din anii 50 ai secolului trecut sau din romanul „Soldații” de Adi Schiop din anii 2010.
Cu vreo zece ani în urmă am făcut o drumeție pe malul Nistrului cu mașina soției. Un Mini Countryman. Eram pentru prima dată la volanul unui 4X4. În față apăru o dâră de apă. Subțire. Cu iarbă mult mai verde decât în jur. Am zis să încerc puterea celor patru roți. Și am pus „țăranul englez” pe care îl credeam robust pe burtă. Am fost în sat după lopeți. Femeia ne-a dat lopețile, dar ne-a zis că nu avem nicio șansă. Au mai pățit-o și alții. Apoi a venit un bărbat. Apoi o femeie gravidă, care a sunat undeva. La un moment dat, după vreo două ore de alunecări și încercări zadarnice de a scoate Minile din extrem de micul afluent al Nistrului, au venit vreo 15 flăcăi din sat. Au ridicat mașina în brațe și au scos-o de pe burtă. În această perioadă n-am dat niciun telefon. Doar am vorbit, asudat și înjurat înțelepciunea mea și puterea celor patru roți. A doua zi pe contul meu de facebook mi-au apărut toate metodele posibile cum să scoți o mașină sau un tractor din mlaștină. Am descoperit că lumea este foarte ingenioasă. Metodele de ieșire din asemenea situații erau atât de multe, încât dacă știam de ele, atunci ieșeam și singur, fără a deranja flăcăii satului Vadul Rașcov. Imperiul Netului îmi oferea o siguranță și soluții peste soluții. Intrasem în bula proștilor care pun mașinile pe burtă. Îmi dispăruse conturile prietenilor mei scriitori. Erau doar roți care alunecă. Și tipi inventivi care au soluții.
Agresivitatea limbajului politic și al unui narativ deșănțat îi bagă în bulele netului pe cei care s-au oprit un pic mai mult la un discurs Dodon sau Simion. Iar dacă te duci la biserică și evlaviosul părinte vorbește despre Dodon sau Simion, atunci mobilul tău, de asemenea, îți va multiplica acest discurs. Senzația ta va fi că toată lumea doar așa vorbește, așa gândește, are asemenea soluții. Poate vei avea o doză de neîncredere la început. Dar, oricum, sunt prea mulți pe contul tău care gândesc așa. Vei vrea să faci parte din majoritate.
Sloganul lui Nicușor Dan din prezidențialele din 2025 a fost „România onestă”. Și discursul Maiei Sandu, și discursul lui Nicușor Dan au de câștigat greu și lent spațiul limbii române. Discursuri cu subiect și predicat, propoziții scurte, oneste și cu bun-simț. Împotriva limbajului agresiv, pe alocuri, savuros sau abject, al celor 20 de ani care au dominat spațiul nostru public. Indiferent dacă vor reuși să facă toate promisiunile politice din campanii, sau doar o parte, esențial este să câștige teren discursul onest și calm al oamenilor buni. Va fi foarte greu. Imperiul binelui nu se instalează atât de ușor după cum a scris Muray. Ironia este că situația e complet inversă decât a văzut-o filozoful francez în anii 90 ai secolului trecut.
(Publicat de Veridica)