Eram într-un cămin de vizitare. Plin de noroi și ud leoarcă. Alexandra, depanatoarea cea bună, era în alt cămin de vizitare. George, partenerul de lucru și de viață al Alexandrei, era la nivelul apei mării. Căminul Alexandrei era prea mic pentru dimensiunile lui George, un tip îndesat. Care avea grijă să-i dea instrumentele necesare. Alexandra lucra cu un papagal la țeava spartă. Eu curățam mizeria din căminul meu, care era mult prea generos comparativ cu al ei. De obicei, Alexandra e o doamnă delicată. Oricum, a scăpat un „izda măsii” după vreo oră de chin. Că am auzit-o din căminul mei de vizitare.

Atunci m-a sunat redactorul Valentin Guțu. Care a terminat redactarea romanului Idolii inimii, de Alexandru Bordian. De obicei, Valentin nu prea se aruncă cu păreri entuziaste despre manuscrisele pe care le citește. Și doar în cazul dacă îl întreb ce părere are despre textul pe care-l citește la moment. În cazul romanului lui Alexandru Bordian m-a telefonat să-mi zică că este foarte bun.

Valentin Guțu, autorul unui Dicționar de greșeli al limbii române mare cât DEX-ul, i-a făcut pe toți sau aproape toți scriitorii din Republica Moldova să pară mai deștepți decât sunt, buni cunoscători ai românei, le-a eliminat batalioane de calchieri din rusă și este un adept activ al utilizării denumirilor topografice ucrainene în locul celor rusești sau care vin, mai nou, pe filieră engleză. Când îl întreb cum se transliterează Kîiv mă trimite la volumul său Filtre, probabil, îmi zice că e vorba de pagina 67. Dar nu sunt sigur de numărul paginii.

Dar Valentin Guțu e sigur că romanul lui Alexandru Bordian Idolii inimii este un roman foarte bun. Apare, în curând, în colecția Rotonda. Într-o nouă concepție. Cu o dovadă suplimentară că autorii colecție Rotonda sunt autori vii, nu sunt agenți IA, mai pot scrie de mână.