Grigore Vieru nu este „poetul renumit”, după cum scrie presa noastră on-line, oferind elemente irelevante din biografia poetului.
Grigore Vieru nu este, „din punct de vedere literar”, nici „slab, mediocru, anost ”. Indiferent dacă ești filolog sau filoloagă. De Brașov. Sau de Buzău.
Grigore Vieru nu este nici poetul de duminică al politicienilor de pe Bâc.
Grigore Vieru este poetul canonic al literaturii române din Basarabia.
În 1968 apărea la Chișinău volumul de poeme Numele tău de Grigore Vieru. Cu o prefață de Ion Druță. Numele tău a descălțat poezia română din RSSM de cizmele de kirză ale proletkultismului. Și a pus-o să meargă desculță prin roua dimineții de pe malul Prutului. A impus imperativ, curajos, onest și corect un alt sistem de valori (prin dedicații sau titluri): Mihai Eminescu, Marin Sorescu, Vladimir Beșleagă, Nicolae Labiș, Liviu Damian, Igor Crețu, Tudor Arghezi, Aureliu Busuioc, Lucian Blaga, Valeriu Cupcea, Vasile Vasilache, Constantin Brâncuși, Ion Druță, Spiridon Vangheli, Igor Vieru. Rușii erau demult și bine așezați peste Basarabia, pe când Vieru punea poezia basarabeană într-un sistem comun de valori cu cea românească, indiferent de malurile râurilor. Nenăscuții filologi nu erau nici măcar rouă în spermatozoizi. Iar mâine era ieri, când deja veniseră rușii.
Grigore Vieru este învățătorul canonic. Prin Abecedarul din anii 70, avându-i coautori pe Spiridon Vangheli și Igor Vieru. Copiii basarabeni au avut noroc să învețe literele după cel mai luminos Abecedar din acel sistem autoritar. Pentru comparație, vedeți abecedarele rusești de atunci. Cu automate și tancuri la fiece trei pagini. Iar când Abecedarul a fost scos de autorități din uz, Grigore Vieru a publicat, alături de Lică Sainciuc, Albinuța. Era 1979. A încercat să-i învețe pe copii literele și bunul-simț până a intra în sistemul educațional sovietic.
Cum ar zice cel mai mare critic al Generației 80: „Grigore Vieru eto nașe vsio”.