Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Inițial a fost 513. Spectacole noi, dramaturgi necunoscuți publicului chișinăuian, piese noi.
Sunt mari și Shakespeare, și Caragiale, și Cehov, și Gogol, și Ionesco. Dar nu se poate să rămânem doar în Revizorul, Hamlet, Pescărușul, O scrisoare pierdută, Cântăreața cheală.
În regia lui Veaceslav Sambriș Teatrul Eugene Ionesco își deschide stagiunea actuală cu Veghe de Morris Panych.
Nu scriu o recenzie. Pot spune: excelent.
Iar wc-urile în sediul teatrului, totuși, trebuie reparate.
Din 2018, după ce Nobelul a fost câștigat de scriitoarea poloneză Olga Tokarczuk, Academia Suedeză respectă un principiu: într-un an, distincția în domeniul literaturii este acordată unui bărbat, iar în […]
De astăzi până duminică Târgul de Carte de la Frankfurt este deschis publicului larg. Primele două zile sunt doar pentru profesioniști. Lumea de aici se întreabă pe când la noi […]
În octombrie rațele mătușii Dochița au hotărât să-și combată stresul oxidativ. Mai ales că tescovina de Costel a fost lăsată lângă teasc. Stresul li s-a părut mare, deliciul era apetisant […]
Primim manuscrisele pe mail. De când s-au înmulțit agenții IA am început să primim mai multe manuscrise decât în pandemie. Atunci, în fiecare zi aveam, cel puțin, 3-5 manuscrise cu […]
Astăzi politicienii își aduc aminte de profesori. Sunt doar cuvinte de laudă. Profesorul Ion Iovcev a fost directorul Liceului românesc „Lucian Blaga” din Tiraspol. A preluat conducerea la 27 mai […]
Emanuel Guralivu este primul scriitor care apare în colecția Rotonda într-o nouă formulă. În contractul de drept de autor am inclus un nou articol, articolul trei: Declarația privind paternitatea și […]
catalin codru
dar cum e cu lumea prin teatre,e miscare ,sala e plina,ca daca nu e lume, sa nu le faca /wc-urile/cu plata dupa reparatie .economie de piata ,sau cultura nu poate sa fie de piata.
Gheorghe Erizanu
@catalin codru: Sunt fețe noi. Tinere. Inteligente. Vii. Sala a fost plină. Cred că eram cel mai bătrân spectator. Era o sală mică. De la subsol. Sala mare, probabil, e pentru maeștri, epopei, shakespeari, cehovi și ionescieni.
catalin codru
mi-am facut o agenda de teatru,aici la moscova,mi-am ales cite ceva ,cind m-am dus cu o saptamina inainte sa-mi procur un billet ,bilete nus,doamna de la ghiseu ma sfatuit sa vin putin mai inainte de spectacol ,poate gasesc atunci.am venit situatia nu s-a schimbat,cineva mi-a propus la un pret dublu,sau triplu chiar ,pina m-am ghandit s-a vindut si acela.am plecat la cinematograf.cind vin la chisinau trec pe la toate teatrele.asa zic de orce data.saracii moldoveni in strainatate n-au bani pentru teatre,cind vin in tara n-au cind.
Gheorghe Erizanu
@catalin codru: Poate e și o problemă a teatrelor. Sau a acestor locuri. Timp nu-i niciodată. Și, iată, trăim. Din lipsă de timp.
catalin codru
apropos de salile mici exista o intreaga teorie precum ca este vorba de o amintire genetica,pe cand locuiam in pesteri.spatiul ingust ne aminteste de acele vremuri,unde ne aflam in o comunitate de oameni foarte apropiati,rude,colegi de vinatoare,si tovarasi de razboi.esti mai deschis ,nu trebue sa fii vigilent,deci ai o perteptie inalta…..
andrei
Constantin, cateodata proximitatea asta spatiala, cand e prea intensa, prea lunga / prea frecventa poate transforma perceptia inalta in stres, vigilenta chiar, in fine poate conduce la agresivitate….era o digresiune, nu ma refer desigur la teatru. Acolo toti sunt orientati cu ochii si atentia spre scena, obiectul atentiei se afla la o distanta confortabila psihic, asa ca aglomeratia si perceptia spatiala ingusta din sala de teatru se estompeaza. Teatrele moderne interactive (public, actori), jocurile de rol prin punere in scena a unor situatii unde personajele trebuie sa stea aproape unii de altii au reguli stricte> sa nu depaseasca 40 de minute interactiunea dintre participanti, tocmai din acest motiv (stres, suprasaturatie de stimuli, agresivitate – care vin sin instic=nct si sunt greu de controlat)….asa spun niste carti de psihologie sociala si sociobiologie. Eu in spatii inguste ma simt cam ciudat, altora insa le poate inspira protectia „pesterii”…interesant subiect.
andrei
erata: ‘vin din instinct’
catalin codru
poate stramosii dumneavoastra au evitat ,,pesterile,,sigur ca e o gluma.eu ma simt prost in salile mari,ceva ma apasa,afara insa e si mai nasol parca cea ce trebue sa aud pleaca mai departe ,se pierde ca un ecou.