După tot jocul cu dame (fiindcă suntem limitați le zicem șaște), cu poker, cu biliard, cu popice, cu șah, care s-a numit apărarea democrației și a patriei, democrații moldoveni pot trage linie.
A fost un Partid Democrat care la alegerile din noiembrie 2014 s-a situat pe locul 4 în preferințele alegătorilor. Cam pe acolo s-a situat și la alegerile locale din vară lui 2015.
Din decembrie 2014 până în ianuarie 2015 Partidul Democrat a fost într-un război total. Cu toți.
În decembrie 2014 i-a scos pe liberali din alianță, chiar dacă, în aeroport, liberalii, în fața europenilor, erau în alianță.
Au forțat Guvernul Gaburici să demisioneze. În prima jumătate a anului.
Au colindat vara prin raioane, după locale, și au pus în peste 20 de raioane șefi democrați la conducere. Cei care vopseau raioanele în verde, roșu, albastru rece sau azuriu, s-au pomenit că sunt aproape toate în albastru. Cu trandafiri.
L-au convins o duminică întreagă pe guvernatorul Drăguțanu să demisioneze, ca luni FMI-ul să ocolească RM. Și delegația FMI nu a semnat niciun acord cu Chișinăul.
Au demis Guvernul Streleț.
Au decapitat PLDM-ul prin arestarea lui Filat.
Au terfelit comuniștii. Au rupt pldmiștii. Au șters pliștii.
Cu ce a rămas al patrulea partid moldovenesc după scrutinul din noiembrie 2014 și peste un an de război?

1. Cu funcția de președinte al parlamentului.
2. Cu un Guvern Filip și fotolii ministeriale după plac.
3. Cu șefi în peste o treime din raioane.
4. Cu sistemul judecătoresc după principiul unui singur ghișeu. Pentru PD.
5. Cu cel mai puternic partid.
6. Cu niciun concurent politic de băgat în seamă.
7. Cu un fotoliu de președinte, eliberat în martie curent, pentru PD.
8. Cu proteste banalizate, cu idealuri banalizate, cu simboluri banalizate.
9. Cu intelectuali reduși la noțiunea de gloată, cu gloată redusă la gradul zero (scuze, Barthes).
10. Cu o axiomă. Fiecare moldovean are un preț. Variabil. Dar foarte mic. Și deloc insignifiant.

Putem pune Lacul lebedelor. Și bea Shablis.
Războiul s-a încheiat.