NU CITIȚI PÂNĂ LA CHIN. Sulpicius Maximilian este copilul care a murit la 11 ani de prea multa lectură. El a participat de rând cu maturii la întrecerile de oratorie și scrierea poeziilor în Roma Imperială. Părinții l-au forțat. Ca să-și satisfacă propriul orgoliu. După moarte i-au înălțat un monument, care este și astăzi în Roma.
NU FIȚI TOTAL DEPENDENȚI DE BIBLIOTECĂ. Octavio Paz a trăit o adevărată tragedie, când la bătrânețe, i-a ars propria bibliotecă. Erau cărți cu autografele tuturor scriitorilor mari din secolul XX. Ultimii ani din viață au fost umbriți de această pierdere.
ELIBERAȚI-VĂ BIBLIOTECA. Cunoscutul critic englez Cristopher Ricks, a fost perseverent și a trăit o viață lungă, are o bibliotecă imensă și nu vrea să le creeze probleme familiei cu ea, i-a declarat fiicei mele și prietenei sale, că așteaptă lista de cărți pe care ele vor să le citească. Așa că va încerca să le dăruiască cărțile de care au nevoie basarabeanca Paula și slovena Flora.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Sfeta Konfeta
Parintii mei au o biblioteca imensa, merg la ei sa imprumut carti, e foarte comod.
Tin minte ca odata, pe cand eram mica, a venit vecina la noi sa ne roage sa-i vindem niste carti rosii, totuna ca marime, se le puna in stenka sa fie frumos. 🙂
Gheorghe Erizanu
@Sfeta Konfeta: Frumoși părinți.
Florin O. Z.
Ce fericire pentru doamna Sfeta Konfeta !!!
Părinții mei au trebuit să-și reconstruiască o bibliotecă de-a lor de la zero pentru că bibliotecile bunicilor mei, deci ale părinților lor, care fuseseră ascunse de frica arderii lor de către komunishti, au fost ulterior vandalizate.
Da, da, da, komunishti din România, ajutați masiv de tovarășii komunishti sovietici, “care îi educau”, arseseră cărți în public, în perioada 1950 – 1952, precum în clasica “Fehrenheit 451” a lui Ray Bradbury. Cărțile, descriind “corupta societate capitalistă,” fuseseră fie confiscate (deci furate) din casele oamenilor sau fuseseră efectiv luate fără jenă (deci furate, din nou) din excelentele biblioteci publice, creație a Regatului României si a României Mari.
Când vremurile au revenit, cât de cât, “la normal” bunicii au constat că locurile unde ascunseseră cărțile bibliotecilor lor fuseseră vandalizate, multe din cărți fiind deteriorate, furate sau distruse, … sigur că înțelegeți cum fuseseră acele vremuri foarte negre.
Gheorghe Erizanu
@Florin O.Z.: Cred că basarabenii și-au făcut bibliotecile abia după război. Cei cu biblioteci au fost duși sau au plecat în 1940, 1941, 1944, 1949. Un prof universitar și-a împrăștiat biblioteca românească care și-a făcut-o la Moscova când s-a întors la Chișinău. Pentru o carieră de partid.