Blog

Este un buton. Pe care nu l-ați activat niciodată. „Sub fereastră”. Iată ce e scris acolo:
„Este blogul editorului. Nu este psihiatru. Nu oferă consultații. Nu citește toate manuscrisele. Nu-i plac urmele de ruj lăsate pe pahare, pe mucuri de țigări. Nu-i place ”î” din ”a”. Nu-i plac manuscrisele fără diacritice. Nu-i plac textele redactate în computer. Nu-i plac textele redactate sau corectate în creion. Nu-i plac întârzierile sau reținerile (eufemistic vorbind). Nu-i plac minciunile nevinovate. Nu-i plac geamurile prăfuite. Nu-i plac restricțiile de viteză, când drumul este bun. Nu-i plac daciile și jiguliurile vechi. Nu-i plac întrebările inutile. Nu-i plac cărțile citite pe jumătate. Nu-i plac paginile îndoite. Nu-i plac librarii care citesc ziare când intră vizitatori. Nu-i place tutunul. Nu-i place vinul roșu sec. Nu-i plac caricaturiștii și psihologii. Nu-i plac fotografii amatori care dorm cu aparatul Panasonic și-n pat. Nu-i place literatura motivațională. Nu-i plac drumurile proaste. Nu-i place Baghira, cățeaua dezlegată și foarte fecundă a vecinului. Nu-i plac lucrurile complicate. Nu-i plac mâncărurile tradiționale românești. Nu-i plac măslinele fără sâmburi. Dar e nevoit să le accepte pe toate. De aia este editor.”
Textul este completat. Din când în când.
Probabil, vor fi corectate și greșelile ortografice.

Comentarii(21)

    • Viorica

    • 13 ani în urmă

    da..complicat.

    1. @Viorica: Nu e complicat nimic. Demult, foarte demult, am recunoscut că mă tem de înălțime. Și cei care mă înconjurau se uitau la mine ca la un fricos. Eu credeam că ei nu se tem de înălțime. Doar nu recunoscuse nimeni. Ca să aflu într-un caz concret că frica mea de înălțime era infinit mai mică decât frica lor. Este un personaj în romanul lui Vișnievski, un preot catolic foarte bun, care și-a tatuat într-o biserică pe mână „Dumnezeu nu există”. Dar până atunci el a crezut foarte mult în Dumnezeu.

    • cititordepoezie

    • 13 ani în urmă

    hm,dar sunt oameni care au activat butonul 🙂 [bunaoara,eu]. si au descoperit bijuteria asta de textulet. sincer pana la ultima propozitie.

    1. @cititordepoezie: Scuzați. Era pentru alții. Am mai corectat tacit niște greșeli ortografice.

  1. da, cred că mai degrabă nu-ţi merge contorul,
    pt că şi alţii au citit textul,
    de exemplu io, no,
    şi văd că şi cititorul de poezie,
    şi alţii…

    1. @m.vklvsk: Merge contorul. Dar nu mă interesează. Textul e pentru alții. Mai puțini atenți.

    • itsic strul dezertor

    • 13 ani în urmă

    la multi ani, domnule editor! va urez sa va completati lista si cu lucruri care va plac 😉

    1. @itsic strul dezertor: După 20 de ani, poate și mai mult, am început să mănânc înghețată. Chiar îmi place. Voi încerca, Itsic, să mă uit la apus și să-mi imaginez lucrurile care-mi plac. Poate găsesc câteva.

    • Domnishoara FM

    • 13 ani în urmă

    da, important e sa-i placa sa puna punkt unde trebuie, cand trebuie si punkt!

    1. @Domnishoara FM: Accept doar punktul lui Hemingway. De la 61 de ani. În rest, sunt punkte de suspensie. Până atunci.

    • dudu

    • 13 ani în urmă

    Foarte buna emisiunea despre soarta evreilor deportati intre Nistru si Bug.Foarte bine documentata!

    1. @Dudu: Asta după ce am ascultat o juma de emisiune discursul combativ al lui Sergiu Nazaria? Nu mai înțeleg nimic: nici când e bine, nici când e rău. Nu încape în capul meu de ce oamenii în loc să discute vor să lupte? Să combată? Eu cred că Primarul Popovici al Cernăuțului merita o atenție mai mare. Ce s-a întâmplat cu acest om care a salvat 19000 de evrei în timpul holocaustului după venirea komuniștilor în 1944? Care a fost soarta lui? Că numai refrenul „călăul Antonescu” a fost în emisiune. Care e diferența dintre pogromurile din Polonia din anii 40 și cel din Iași din 41? Au fost întrebări care nu le-am mai pus. Gata. Săptămâna asta trecem la Negocierea unei imagini a lui Eminescu.

    • Mircea

    • 13 ani în urmă

    Nu prea am inteles despre ce buton este vorba, dar portretul personajului din text, descris prin caracteristici de negare (nu am gasit un alt termin), si care m-a facut sa-l citesc de cateva ori,suprapunandu-l cu ce m-ar caracteriza pe mine si dandu-mi impresia iluzorie de fuzionare a afirmativului cu infirmativul, mi-a facut asociatie cu personajul pentru copii “oui-oui” care face aluzie la raspunsurile negative a copiilor in stadiul de confirmare a personalitatii lor. Dar textul e mai mult decat atat.

    1. @Mircea: E periculos Freud. Și sunt periculoși cei care l-au citit.

    • dandy

    • 13 ani în urmă

    M-am oprit la jumatatea listei cu “nu-i plac”. E cam deprimanta. Poate faci una, fie si mai scurta, cu “ii plac”. De exemplu, cafeaua neagra, un coniac bunicel, ezra pound s.a.m.d.

    1. @Dandy: Nu-mi place coniacul. Îmi place Pound. Dar îmi place și Mazilescu. Și Bukowski. Și Joyce. Nu-mi place Proust. Îmi place Hemingway. Îmi place Llosa.

    • dandy

    • 13 ani în urmă

    Asa mai vii de-acasa. Coniacul era mai mult un fel de a spune. Pe arsita asta ar fi chiar fatal.

    1. @Dandy: Ar merge un Roze de la Et Cetera…

    • Mircea

    • 13 ani în urmă

    Pericolul poate veni Gheorghe nu din fapul de a ne cunoaste in ce mod functionam, sau de a cunoaste de ce reactionam intr-un fel s-au altul, ci chear din noi insine. De pericolul din exterior ne-am putea proteja bunaoara, intr-o anumita masura, dar de cel interior e mai dificil. Dar nu cred ca aceasta e atat de important. Pericolul este partea tenebra insa mai este, din fericire, si partea luminoasa.

    1. @Mircea: Voi veni la un curs de terapie. Pentru creier.

    • Mircea

    • 13 ani în urmă

    Cea mai buna terapie ne poate fi Gheorghe, activitatea care o facem cu pasiune. Aceasta am inteles-o in urma terapiei “pentru creier”:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt