În 2001 apăreau la Editura Cartier două cărți ale lui George Bălan. Manuscrisele au trecut pe la mai multe edituri românești. Dar era perioada când societatea română era pură-pură. Erau doar doamne și domni. Și era riscant pentru o editură să se aventureze în asemenea teme. Homosexualitatea era tabu. Nici autorul, un muzicolog și intelectual cunoscut, inițial, nu avea curajul să-și pună numele adevărat pe copertă. A inventat un pseudonim. După negocieri prin faxuri, pe atunci – dacă editura își pune numele, atunci e corect și autorul să-și pună numele care e cunoscut publicului – George Bălan a acceptat. Așa au apărut Iubirea interzisă și Celălalt eros. Recunosc, Iubirea interzisă era căutată de doamnele cu experiență de viață.

Cărțile pot fi găsite prin anticariate. Dacă o carte la un sfert de secol e căutată prin anticariate, atunci editorul poate fi mulțumit.